ICCJ. Decizia nr. 3602/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3602/2007
Dosar nr. 1073/2/2007
Şedinţa publică din 27 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat anularea Deciziei nr. 44 din 23 ianuarie 2007 emisă de pârât şi exonerarea societăţii de plata sumei de 10.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia contestată, i-a fost aplicată o sancţiune cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 lei, considerându-se că au fost încălcate prevederile art. 159 alin. (1) şi alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, prin aceea că, în cadrul ferestrei de teleshopping de la ora 10.30, în zilele de 5 şi 8 - 11 ianuarie 2007, postul O.T.V. a difuzat un material audiovizual prin care au fost prezentate serviciile oferite de firma R.S.
Reclamanta susţine că Decizia este nelegală, întrucât au fost încălcate flagrant dispoziţiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, care prevăd în mod expres obligaţia C.N.A. de a emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, iar sancţiunea amenzii putea fi aplicată, potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, în situaţia în care intrarea în legalitate nu s-ar fi realizat în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie sau ar fi fost încălcate din nou aceste prevederi. Totodată, reclamanta arată că nu au fost promovate serviciile prestate de firma R.S., ci doar a fost transmis un mesaj verbal cuprinzând informaţii despre serviciile oferite de această firmă, fără a fi întrunite cerinţele publicităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1076 din 19 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, reţinând, în esenţă, că anterior emiterii deciziei contestate, reclamanta a mai fost sancţionată pentru încălcarea regimului difuzării publicităţii şi a teleshopping - ului, cu somaţiile publice din 13 ianuarie 2005 şi din 22 martie 2005, iar prin Decizia nr. 367 din 15 iunie 2006 a fost sancţionată pentru încălcarea aceloraşi prevederi (art. 159 alin. (1) şi alin. (2) din Codul audiovizualului).
În concluzie, în raport cu prevederile art. 91 alin. (2) şi alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, Curtea de Apel a reţinut că Decizia atacată este legală având în vedere sancţiunile aplicate anterior reclamantei, precum şi faptul că aceasta nu a intrat în legalitate şi a încălcat din nou dispoziţiile din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile nr. 1076 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL, prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civile atacate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluţionarea cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat că Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, sancţiunea amenzii fiind aplicată fără emiterea unei somaţii către societatea reclamantă. În condiţiile în care C.N.A. a emis o decizie pentru nerespectarea art. 159 alin. (1) şi alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual cu modificările şi completările ulterioare devin aplicabile dispoziţiile art. 162, conform cărora „Nerespectarea prevederilor celorlalte articole ale prezentei decizii, precum şi refuzul ducerii la îndeplinire a dispoziţiilor referitoare la acordarea rectificării se sancţionează conform dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare". Or, potrivit art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, C.N.A. era obligat, în situaţia în care aprecia că au fost încălcate dispoziţiile cuprinse în Decizia nr. 254/2004, să emită în primă fază o somaţie conţinând codiţii şi termene precise de intrare în legalitate şi doar în situaţia în care radiodifuzorul nu intra în legalitate în condiţiile stabilite prin somaţie sau încălca din nou aceste prevederi ar fi putut aplica o amendă contravenţională de la 2.500 la 25.000 RON. Mai mult, deşi în cuprinsul deciziei atacate se face referire la faptul că postul de televiziune O.T.V. a mai fost sancţionat pentru nerespectarea reglementărilor în materie de publicitate în domeniul audiovizualului, nu s-a precizat în ce au constat actele sancţionării.
Pe de altă parte, s-a solicitat anularea deciziei administrative atacate ca nefondată, întrucât faptul prezentării pe parcursul difuzării spotului publicitar a mărturiilor unor persoane care au beneficiat de serviciile în discuţie nu poate fi considerată a fi publicitate. Mai mult, nici una din persoanele care au prezentat mărturii nu au făcut altceva decât să relateze fapte personale fără însă a face publicitate şi fără a spune că pentru a rezolva anumite probleme să se apeleze la firma în discuţie, ca atare nu sunt îndeplinite cerinţele publicităţii. Faptul că au fost afişate numerele de telefon şi adresele, fiind vorba de difuzarea către public ale unor oferte de publicitate nu încalcă cu nimic prevederile referitoare la teleshopping. În plus, şi dacă s-ar considera că aceste dispoziţii au fost încălcate, s-a învederat că amenda cu care a fost sancţionată reclamanta reprezintă o sancţiune mult prea severă în raport cu gravitatea faptei care a fost şi de efectele pe care aceasta le poate avea.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul C.N.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile atacate ca temeinică şi legală.
A precizat intimata, faţă de afirmaţia recurentei potrivit cărora Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare, că recurenta a fost sancţionată cu somaţiile publice din 13 ianuarie 2005 şi din 22 martie 2005, pentru încălcarea dispoziţiilor privind regimul difuzării publicităţii şi a teleshopping - ului din Decizia nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoppingul, act normativ, în prezent abrogat prin Decizia C.N.A. nr. 130/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, abrogată la rândul său prin Decizia C.N.A. nr. 187/2006. De altfel, s-a arătat, Instanţa de Fond a interpretat corect actele probatorii deduse judecăţii în raport cu prevederile legale incidente în cauză, apreciind că procedura somării prealabile a fost respectată pe deplin, în sensul că, anterior aplicării sancţiunii prin Decizia contestată, recurentei i-au fost aplicate 2 somaţii de intrare în legalitate şi o amendă pentru încălcarea dispoziţiilor privind regimul difuzării publicităţii şi a teleshoppingului, motiv pentru care cerinţa legală prevăzută de dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi alin. (2) din legea audiovizualului a fost îndeplinită. Scopul urmărit de legiuitor în aplicarea acestor sancţiuni îl constituie conţinutul dispoziţiilor încălcate în ceea ce priveşte regimul difuzării teleshoppingului şi nu în raport de difuzarea unei anumite emisiuni.
Cu privire la solicitarea recurentei de a se respinge Decizia atacată, ca nefondată, s-a menţionat prin întâmpinare că serviciile oferite de firma R.S.: cursuri pentru învăţarea meseriei de maseur, pachete de cursuri pentru învăţământ la distanţă, reflexoterapia şi masajul terapeutic atât în centrele specializate cât şi la domiciliu, nu constituie bunuri care pot fi comercializate în mod direct prin intermediul unei emisiuni de teleshopping. În emisiunile de teleshopping comercianţii pot comercializa bunuri sau produse doar direct consumatorilor, prin intermediul televiziunii, fără ca radiodifuzorul să facă publicitate la aceste bunuri sau produse prin indicarea adreselor la care pot fi achiziţionate. Ori, prin recursul promovat, recurenta recunoaşte că, de fapt, numerele de telefon şi adresele afişate au constituit oferte de publicitate.
Prevederile art. 159 alin. (1) din Codul audiovizualului dispun în ce constă, de fapt, o emisiune de teleshopping (difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri, imobiliare şi necorporale). Aşadar, difuzarea publicităţii la serviciile firmei R.S. în cadrul emisiunilor de teleshopping nu constituie oferte de comercializare directă a unor bunuri, iar publicitatea la aceste servicii medicale este interzisă în mod imperativ de dispoziţiile legale.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, constituie contravenţie nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor legii în discuţie, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.
În cazurile prevăzute la alin. (1), legea stabileşte, prin art. 91 alin. (2), că M.C.T.I. sau, după caz, Consiliul va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.
În cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică, potrivit prevederilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, o amendă contravenţională de la 2.500 RON la 25.000 RON.
Aşa fiind, văzând aceste dispoziţii legale, în special prevederile art. 91 alin. (3) teza 2 din legea audiovizualului, se reţine că Decizia atacată de reclamantă este legal emisă de C.N.A., nefiind obligatorie somarea prealabilă, reclamanta fiind somată public anterior, cu somaţiile publice din 13 ianuarie 2005 şi din 22 martie 2005 pentru încălcarea dispoziţiilor privind regimul difuzării publicităţii şi a teleshopping - ului din Decizia nr. 254 din 2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoppingul, şi chiar sancţionată prin Decizia nr. 367 din 15 iunie 2006 pentru încălcarea aceloraşi prevederi ale art. 159 alin. (1) şi alin. (2) din Codul audiovizualului.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la greşita respingere a acţiunii în contencios ca nefondată, întrucât s-a probat în cauză că reclamanta a difuzat emisiunile de shopping cu încălcarea prevederilor legale, realizându-se în fapt, prin aceste emisiuni, promovarea serviciilor C.S.R. din Bucureşti şi din ţară prin indicarea unor adrese de internet şi a unor numere de telefon.
Or, serviciile oferite de firma R.S., cursuri pentru învăţarea meseriei de maseur, pachete de cursuri pentru învăţământ la distanţă, reflexoterapie şi masaj terapeutic în centre specializate şi la domiciliu, nu constituie bunuri care pot fi comercializate în mod direct prin intermediul unei emisiuni de teleshopping, potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, fiind evident că acest tip de servicii medicale oferite de firma sus menţionată nu pot reprezenta oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri.
În ceea ce priveşte respectarea cerinţei proporţionalităţii sancţiunii cu scopul urmărit prin aplicarea ei, se constată că au fost urmate criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, ţinându-se seama de celelalte sancţiuni primite în anul anterior emiterii deciziei.
În raport de cele mai sus arătate, reţinând că motivele de recurs sunt neîntemeiate şi că sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1076 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1076 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3600/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 3604/2007. Contencios → |
|---|
