ICCJ. Decizia nr. 3607/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3607/2007
Dosar nr.126/39/2007
Şedinţa publică de Ia 27 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 66 din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de M.Ş., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., a anulat Hotărârea nr. 180 din 19 ianuarie 2007 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamantul are calitatea de refugiat în sensul OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul, născut la data de 24 septembrie 1938, s-a refugiat din localitatea de domiciliu Ulma, Ucraina în România, împreună cu familia M.A. şi A.M., datorită persecuţiilor din motive etnice la care era supusă populaţia de etnie română.
Împotriva sentinţei civile nr. 66 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct.9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit, cu acte oficiale, în sensul art. 4 alin. (1) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, refugierea din localitatea de domiciliu, data refugierii şi locul unde s-a refugiat, astfel că nu poate beneficia de încadrarea în prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin întâmpinare, intimatul - reclamant M.Ş. a solicitat respingerea recursului, susţinând că a făcut dovada persecuţiilor din motive etnice exercitate asupra persoanelor de etnie română care l-au determinat să se refugieze împreună cu familia M., întrucât rămăsese orfan, mama sa decedând la data de 14 mai 1940 la Cernăuţi.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâta C.J.P.S., în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În fapt, recurenta - pârâtă contestă faptul că reclamantul M.Ş. a făcut dovada refugiului şi a motivelor care l-au determinat prin declaraţiile martorilor C.V. şi T.I., care au fost audiaţi şi de Curtea de Apel.
Prin declaraţiile date, martorii confirmă susţinerile reclamantului referitoare la persecuţiile din motive etnice exercitate asupra românilor din localitatea de domiciliu Ulma, Ucraina, precum şi refugiul reclamantului în localitatea Brodina, România (unde locuieşte şi în prezent conform cărţii de identitate). De asemenea, martorii confirmă faptul că reclamantul a rămas orfan (fapt dovedit şi prin certificatul de deces al mamei reclamantului) şi s-a refugiat cu familia M.A. şi A.M.
În ceea ce priveşte data refugiului, în declaraţiile martorilor se precizează că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia M. în luna mai 1940.
Art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002 permite proba cu martori în lipsa documentelor oficiale. Or, în cauză rezultă că reclamantul a depus diligentele necesare pentru a obţine acte oficiale de la organele competente enumerate la art. 4 alin. (1) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, fapt demonstrat de răspunsul A.N. – D.J.S. la solicitarea lui M.Ş. de a i se comunica dacă familia M.A. şi A.M. figurează în evidenţele cu refugiaţii din Nordul Bucovinei şi Basarabia.
Fată de cele arătate, Înalta Curte retine că sunt neîntemeiate criticile recurentei referitoare la faptul că reclamantul nu ar fi tăcut, în sensul Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada refugiului, a datei refugiului şi a locului de refugiu.
În consecinţă, se constată că sentinţa civilă atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.J.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 66 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 66 din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3605/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3629/2007. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
