ICCJ. Decizia nr. 3659/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3659/2007
Dosar nr.7380/3/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus suspendarea cauzei având ca obiect, informaţii publice, Legea nr. 544/2001 şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a ordinului M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003 invocată de C.R.J.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 7380/3/2006.
Prin întâmpinarea formulată de M.A.I. a fost invocată excepţia - inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, excepţie care a fost respinsă prin încheierea din 13 septembrie 2006.
La termenul din 10 ianuarie 2007 a fost invocată şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor de clasificare a Ordinului nr. S/389/2003 ca secret de serviciu.
Prin sentinţa civilă nr. 1456 din 30 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia de nelegalitate a dispoziţiei de clasificare a Ordinului M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003 şi excepţia de nelegalitate a aceluiaşi ordin ca nefondată.
În motivarea soluţiei se arată că reclamanta nu a motivat excepţiile de nelegalitate, din context desprinzându-se ideea că doreşte să ştie de ce au fost clasificate ca secrete de serviciu Ordinul M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003 şi respectiv actele care îl clasifică în acest fel.
Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 stabileşte că informaţiile secrete se stabilesc de conducerea persoanei juridice pe baza normelor furnizate prin HG
Aceleaşi proceduri sunt cuprinse şi în art. 7 din anexe la HG nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România care stabileşte că listele cu informaţii secrete de serviciu se stabilesc de conducătorii unităţilor deţinătoare de astfel de informaţii, iar în art. 8 se prevede că în listele cu informaţii secrete de serviciu vor fi incluse informaţiile care se referă la activitatea unităţii şi care ar constitui, în înţelesul legii, secrete de stat,nu trebuie cunoscute decât de persoanele cărora le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, divulgarea lor putând prejudicia interesul unităţii.
S-a constat că Ordinul M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003 a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 iar excepţia de nelegalitate a prevederilor legale prin care ordinul a fost clasificat a fost considerată nefondată pentru aceleaşi raţiuni, posibilitatea clasificării informaţiilor venind de la lege.
Argumentele invocate de reclamantă potrivit cărora Legea nr. 182/2002 nu cuprinde criterii suficient de clare, accesibile şi previzibile, iar securizarea informaţiilor ca secrete de serviciu este discreţionară şi nu există un mecanism de control, au fost apreciate ca fiind destul de generale şi nu pot fi considerate motive de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003 şi nu s-au precizat prevederile legale care i-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.R.J. considerând sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică.
Se consideră că deşi Instanţa de Fond a arătat că excepţia invocată nu ar fi precizată, la dosar există precizări în legătură cu normele care garantează protecţia drepturilor omului şi care sunt încălcate de actele normative în temeiul cărora au fost clasificate ca secret de serviciu informaţiile solicitate. Nu s-a ţinut seama, de către Instanţa de Fond, de actele normative superioare care protejează drepturi şi libertăţi fundamentale (Legea nr. 544/2001, Constituţia României C.E.D.O.) şi a aplicat cu prioritate acte normative inferioare, respectiv, HG nr. 585/2002 care încalcă aceste acte superioare, iar prin această hotărâre de guvern se adaugă în mod grosolan la Legea nr. 182/2002.
În raport de caracterul informaţiilor solicitate acestea au fost clasificate abuziv, iar Instanţa a ignorat aplicabilitatea cu prioritate a acestor acte normative superioare hotărârii de guvern invocate.
Instanţa de Fond a încălcat drepturile procesuale pentru că a refuzat să oblige pârâtul la prezentarea motivelor clasificării acestor informaţii dar şi a actului de clasificare şi a respins cererea de administrare a probei cu interogatoriu.
S-a refuzat şi prezentarea actului de clasificare al informaţiilor, admiţând ideea că este legală o clasificare a actelor de clasificare la infinit, iar excepţia de nelegalitate a actului de clasificare a fost respinsă fără a se motiva acest lucru.
M.I.R.A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că sentinţa recurată este legală şi temeinică.
Examinând motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată de Tribunalul Bucureşti pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003, excepţia care nu a fost motivată decât prin concluziile depuse la soluţionarea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti.
Pe parcursul soluţionării cauzeila Curtea de Apel Bucureşti, recurentul - reclamant a mai invocat şi excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor de clasificare a Ordinului nr. S/389 din 17 februarie 2003, ca secret de serviciu, fără a fi invocate motivele de nelegalitate.
Ordinului M.A.I. nr. S/389 din 17 februarie 2003 se referă la aplicarea Ghidului de clasificare a informaţiilor în M.A.I.
Nivelul de clasificare atribuit a fost „secret de serviciu".
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, informaţiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului iar conform art. 32 din acelaşi act normativ, conducătorul autorităţilor şi instituţiilor publice ai agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi să stabilească informaţiile care constituie secret de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile referitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în conformitate în normele stabilite prin hotărâre a guvernului.
În art. 33 se prevede că este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care prin natura şi conţinutul lor sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizare ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei.
Prin Ordinul a cărui nelegalitate a fost invocată M.A.I. nu a făcut altceva decât să pună în aplicare dispoziţiile Legii nr. 182/2002 şi HG nr. 585/2002.
Nu s-au prezentat motivele pentru care Ordinul este nelegal, ca şi motivele de nelegalitate ale dispoziţiei de clasificare.
În motivele de recurs, recurenta se referă la acte normative superioare care protejează drepturi şi libertăţi fundamentale care ar fi fost încălcate prin emiterea HG nr. 585/2002, iar că prin această hotărâre s-ar adăuga la Legea nr. 182/2002, însă obiectul cauzei nu l-a constituit nelegalitatea HG nr. 585/2002 pentru că Instanţa să poată analiza concordanţe acesteia cu Legea nr. 182/2002 şi cu alte acte normative ci nelegalitatea Ordinului nr. S/389 din 17 februarie 2003.
Este adevărat că ordinul se referă la organizare şi funcţionare a unei instituţii publice dar şi acestea pot stabili informaţii care constituie secrete de serviciu.
Recurentul - reclamant nu a prezentat nici un argument că această clasificare a informaţiilor ca secret de serviciu ar fi abuzivă, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 182/2002.
Instanţa de Fond nu putea obliga intimatul să prezinte motivele clasificării acestor informaţii pentru că ele rezultă din lege.
De aceea, apreciind că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.R.J. împotriva sentinţei civile nr. 1456 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2007. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 3691/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
