ICCJ. Decizia nr. 3653/2007. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3653/2007
Dosar nr.4521/1/2007
Şedinţa publică din 28 septembrie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 322 din 12 iulie 2006 Tribunalul Olt a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul M.I. împotriva pârâtului P.M.S. şi a fost obligat pârâtul la 324 lei daune materiale (taxe auto) şi 2000 lei daune morale către reclamant.
Pentru motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul, începând cu anul 1996 până în anul 2004 inclusiv, acesta a fost impus pentru o taxă auto ce nu o datora şi pe care a achitat-o conform chitanţelor.
Din actele aflate la dosar rezultă că taxele au fost achitate pentru un autoturism pe care nu l-a deţinut, nici nu l-a avut în proprietate, nici el şi nici membrii familiei sale.
Autorităţile locale, deşi au fost sesizate cu privire la acest fapt, au emis somaţie şi pentru anii 2005, 2006.
A fost admis capătul de cerere privind acordarea de daune morale pentru că autoritatea publică i-a cauzat un prejudiciu pentru nesoluţionarea cererii sale încă din 2003.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul M.I. şi pârâtul P.M.S.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1983 din 9 noiembrie 2006, a respins recursul declarat de reclamantul M.I., a fost admis recursul pârâtului P.M.S., a fost modificată sentinţa, în sensul că a fost înlăturată obligaţia pârâtului la plata daunelor morale către reclamant, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Recursul reclamantului a fost respins cu motivarea că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi dispoziţiile C. proCod Fiscal, iar art. 113 C. proCod Fiscal reglementează o procedură specială privind restituirea sumelor plătite necuvenit de contribuabili, respectiv exista posibilitatea solicitării restituirii sumelor plătite necuvenit dar şi la plata unor dobânzi, dar reclamantul nu a solicitat plata acestora şi a daunelor morale.
În privinţa recursului declarat de P.M.S., acesta a fost admis cu motivarea acţiunii reclamantului fiind o acţiune specială în restituire de sume, încasate în plus la buget, i se aplică prevederile legii speciale (în speţă, dispoziţiile C. proCod Fiscal) şi este exclusă aplicarea normelor cu caracter general din Legea nr. 554/2004, iar legea specială nu prevede acordarea daunelor morale.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie în anulare de către contestatorul M.I., care a fost respinsă prin Decizia nr. 119 din 25 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
În motivarea soluţiei se reţine faptul că prin contestaţia în anulare formulată se invocă greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale şi nu erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, care să fi avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite, astfel că a fost respinsă contestaţia în anulare pentru acest motiv.
Nu a fost găsit întemeiat nici celălalt motiv de contestaţie în anulare, referitor la omisiunea cercetării vreunuia din motivele de casare sau modificare, apreciindu-se că Instanţa de Recurs a grupat toate argumentele invocate de recurent pentru a răspunde printr-un considerent comun, însă nu i se poate reproşa că a omis să cerceteze vreunul din cele două motive de recurs formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul M.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2277 din 2 mai 2007, a respins recursul declarat ca inadmisibil.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că potrivit art. 320 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În speţă, hotărârea atacată, Decizia nr. 1983 din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova a fost pronunţată în recurs, fiind o decizie irevocabilă potrivit art. 377 C. proc. civ.
Calea de atac a recursului poate fi promovată, potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., împotriva hotărârilor date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, împotriva hotărârilor altor organe în activitate jurisdicţională, iar, în cauză, hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată în recurs şi, de aceea, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Şi această decizie a fost atacată cu contestaţie în anulare de către M.I.
S-a susţinut, în motivele contestaţiei în anulare, că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât respingerea recursului ca inadmisibil este eronată.
Art. 320 alin. (3) C. proc. civ. este una din prevederile legale condiţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi, ca atare, pot fi atacate cu recurs şi hotărârile irevocabile date de Instanţa de judecată în soluţionarea unei contestaţii în anulare.
Primăria municipiului Slatina a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei în anulare având în vedere că dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că pot fi atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi Instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială, iar potrivit acestui text hotărârile Instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când delegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când Instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., respectiv că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Noţiunea de greşeală materială se referă la greşeli materiale cu caracter procedural care să ducă la pronunţarea unei soluţii eronate, dar care să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale.
Greşeala materială la care se referă art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. nu vizează modul în care Instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege, pentru că, dacă s-ar admite acest lucru, s-ar ajunge, pe cale ocolită, la o nouă judecare a recursului.
Ori, în speţă, se invocă tocmai modul în care Instanţa de Recurs a interpretat un text de lege, iar aceasta nu poate fi o greşeală materială, în sensul art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.
De aceea, va fi respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de M.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.I. împotriva Deciziei nr. 2277 din 2 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3648/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3659/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
