ICCJ. Decizia nr. 3691/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3691/2007
Dosar nr.5483/87/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 903 din 28 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a OUG nr. 110/2005 invocată de C.J.T. în contradictoriu cu P.J.T., excepţie formulată în Dosarul nr. 5483/87/2006 aflat pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa de Fond a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborate cu art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004 cât şi a art. 126 alin. (6) din Constituţia României, excepţia de nelegalitate poate fi ridicată numai cu privire la acele acte administrative cu caracter normativ şi individual, care pot forma şi obiectul unei acţiuni în anulare în contenciosul administrativ, or în speţă, ordonanţa de guvern nu poate forma obiectul unei acţiuni directe în contenciosul administrativ decât în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
A mai reţinut Instanţa de Fond că potrivit art. 115 din Constituţia României, Guvernul poate adopta în cazuri excepţionale ordonanţe de urgenţă, care sunt acte normative cu putere de lege, acesta acţionând deci ca autoritate legislativă şi nu executivă, iar controlul respectării limitelor delegării legislative în cazul acestor ordonanţe se realizează numai de Parlament prin lege. Totodată, reţine Instanţa de Fond, verificarea legalităţii acestora nu se poate face decât pe calea contenciosului constituţional, în cadrul rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate ridicată în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, competenţa de soluţionare revenind Curţii Constituţionale în condiţiile art. 9 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, C.J.T. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv, hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Susţine recurentul că Instanţa de Fond a dat o interpretare greşită textului de lege, art. 4 din Legea nr. 554/2004, text ce se referă la „actul administrativ unilateral a cărei legalitate poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, înţelegându-se prin aceasta atât actele administrative individuale cât şi cele cu caracter normativ".
OUG nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ - teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, susţine recurentul este un act administrativ unilateral cu caracter normativ şi ea poate face obiectul excepţiei de nelegalitate, tocmai datorită acestui caracter de act normativ, legalitatea ei putând fi cercetată pe calea contenciosului administrativ.
Concluzionează recurentul că excepţia de nelegalitate invocată este pe deplin admisibilă, astfel încât în mod nelegal Instanţa de Fond a considerat că este inadmisibilă şi a respins-o ca atare.
Intimatul - pârât Guvernul României a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum corect a reţinut şi Instanţa de Fond din interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) (anterior modificării prin Legea nr. 262/2007) coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepţia de nelegalitate putea fi ridicată cu privire la actele administrative unilaterale fără a distinge dacă acestea aveau caracter normativ sau individual, care puteau forma şi obiectul unei acţiuni în anulare în contencios administrativ.
Textul art. 4 alin. (1) din lege, modificat prin Legea nr. 262/2007, publicată în M. Of. nr. 510 din 30 iulie 2007, intrată în vigoare la 30 august 2007, nu se mai referă însă decât la legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, care poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe calea excepţiei de nelegalitate.
Nu se mai face deci referire la actele administrative unilaterale cu caracter normativ.
Or, în speţă ordonanţa de guvern nu poate forma obiectul unei acţiuni directe în contencios administrativ decât în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea fiind însoţită de excepţia de neconstituţionalitate.
Verificarea legalităţii acestora se poate face numai în cadrul soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate a întregii ordonanţei sau numai a unor dispoziţii cuprinse în aceasta, ridicate în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, posibilitatea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate presupunând existenţa unui litigiu pe rolul Instanţelor, iar soluţionarea acestuia depinzând de rezolvarea de către Curtea Constituţională a unei excepţii care are legătură cu cauza.
De altfel, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 660/2007 publicată în M. Of., Partea I nr. 525 din 2 august 2007, admiţând excepţia de neconstituţionalitate a constatat că dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care permit ca acţiunea introdusă la Instanţa de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă. Pe de altă parte, ordonanţele emise de Guvern, au caracterul unor acte normative cu putere de lege, iar verificarea legalităţii acestora se realizează de Parlament prin legea de aprobare sau de respingere a ordonanţei, în condiţiile art. 115 alin. (7) şi (8) din Constituţia republicată.
Ca o concluzie a celor expuse, Instanţa de control judiciar consideră că recursul este nefondat, şi în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins, sentinţa Instanţei de Fond de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate fiind legală şi temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.T. împotriva sentinţei civile nr. 903 din 28 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3659/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3842/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
