ICCJ. Decizia nr. 3952/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3952/2007
Dosar nr.169/64/2007
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În Dosarul nr. 1146/64/2006 al Curţii de Apel Braşov, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a invocat de către M.E. excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi alin. (4) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, iar prin încheierea şedinţei publice de la 24 ianuarie 2007 s-a dispus suspendarea cauzei respective şi trimiterea dosarului la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Braşov în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate.
M.E. a susţinut că dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi alin. (4) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt discriminatorii, făcând diferenţa nejustificată în procesul de recalculare a pensiilor între persoanele cu handicap pensionate potrivit Legii nr. 57/1992 şi OUG nr. 102/1999 şi persoanele cu handicap existent anterior calităţii de asigurat, pensionate potrivit Legii nr. 3/1977.
Invocă nelegalitatea în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 50 din Constituţia României şi ale art. 2 şi art. 3 lit. b) din OG nr. 137/2000, cu modificările ulterioare.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 59/ F din 22 mai 2007 a respins excepţia de nelegalitate, reţinând că dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi alin. (4) din Normele metodologice adoptate prin HG nr. 1550/2004 şi ale lit. a) 1.3 şi a) 4 din Normele tehnice din 16 septembrie 2004 ale C.N.P.A.S. sunt legale.
Instanţa reţine că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate a textelor normative invocate, pentru că reclamanta nu a fost pensionată în baza unei legi speciale pentru handicap şi din acest motiv nu i se pot aplica prevederile referitoare la stagiul de cotizare de 10 ani pentru femei la determinarea punctajului mediu anual, deoarece legea nu retroactivează, ea fiind pensionată în baza Legii nr. 3/1977, nu în baza legii speciale.
Mai reţine că dispoziţiile Normelor tehnice din 16 septembrie 2004, s-au emis în aplicarea HG nr. 1550/2004 şi în conformitate cu prevederile acestei hotărâri şi că reclamanta este nemulţumită în realitate de modul efectiv de recalculare a pensiei sale, care ţine de rezolvarea pe fond a cauzei.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine că dispoziţiile normative criticate se referă numai la persoanele cu handicap care au fost pensionate potrivit legilor speciale, excluzând persoanele cu handicap pensionate anterior, ceea ce reprezintă o discriminare în sensul prevederilor art. 2 din OG nr. 137/2000, modificată prin Legea nr. 324/2006.
Consideră că Instanţa a reţinut greşit că legea nu retroactivează, cu toate că nu a cerut aplicarea retroactivă a legii, ci aplicarea aceluiaşi mod de calcul la recalcularea pensiilor, pentru persoanele cu handicap pensionate anterior intrării în vigoare a primei legi speciale de protecţie a persoanelor cu handicap, cu cel al persoanelor cu handicap pensionate după intrarea în vigoare a acestei legi.
Menţionează că Instanţa a respins nelegal acţiunea sa şi faţă de intervenientul M.M.F.E.Ş., fără să se pronunţe pe fond asupra cererii de intervenţie în interesul Guvernului, cerere care a fost admisă numai în principiu.
Intimaţii - pârâţi au formulat întâmpinări, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurenta consideră că dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi alin. (4) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, adoptate prin HG nr. 1550/2004, şi ale Normelor tehnice din 16 septembrie 2004 emise de C.N.P.A.S. în aplicare HG nr. 1550/2004, sunt nelegale în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 50 din Constituţie, ale art. 2 şi art. 3 lit. b) din OG nr. 137/2000, modificată prin Legea nr. 324/2006 şi ale art. 47 din Legea nr. 19/2000, făcând o discriminare între persoanele cu handicap pensionate potrivit Legii nr. 57/1992 şi OUG nr. 102/1999 şi persoanele cu handicap existent anterior calităţii de asigurat, pensionate potrivit Legii nr. 3/1977.
Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Normele metodologice adoptate prin HG nr. 1550/2004 „Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul completat de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi reglementat de Legea nr. 3/1977", iar alin. (4) al aceluiaşi articol stabileşte că „Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţiile prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."
Prin aceste două aliniate se face o diferenţiere, în ce priveşte persoanele cu handicap, între cele care s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977 care nu făcea nici o deosebire între persoanele normale şi cele cu handicap şi persoanele cu handicap pensionate în temeiul Legii nr. 57/1992 şi OUG nr. 102/1999, acte normative cu caracter special în ce priveşte persoanele cu handicap.
Cum recurenta s-a pensionat în anul 1983 sub imperiul Legii nr. 3/1977, la recalcularea pensiei sale s-au avut în vedere dispoziţiile acestei legi referitoare la vechimea în muncă şi vârsta de pensionare, cu valabilitate pentru toate persoanele pensionate în temeiul acestei legi, spre deosebire de persoanele cu handicap pensionate în temeiul legilor speciale, respectiv Legea nr. 57/1992 şi OUG nr. 102/1999, favorabile acestei categorii de persoane în ce priveşte vechimea în muncă şi vârsta de pensionare, mai coborâte decât cele stabilite pentru persoanele care nu au handicap.
Chiar dacă există o anumită inechitate între cele două categorii de persoane cu handicap, dispoziţiile fiind favorabile persoanelor cu handicap care s-au pensionat în baza legilor speciale, trebuie ţinut cont, pe de o parte, că la recalcularea pensiei se au în vedere prevederile legale existente la data naşterii dreptului la pensie, iar, pe de altă parte, că nu există diferenţiere între persoanele cu handicap pensionate în temeiul Legii nr. 3/1997.
De asemenea, recurenta nu a solicitat, ulterior adoptării legilor speciale, pensie specială în calitate de persoană cu handicap, aşa cum se prevedea o astfel de posibilitate prin Legea nr. 57/1992.
Normele tehnice din 16 noiembrie 2004 emise de C.N.P.A.S. s-au dat în aplicarea HG nr. 1550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, dispoziţiile de la lit. a) 1.3 şi a) 4 din Normele tehnice făcând numai o precizare concretă a prevederilor cu caracter mai general din Normele metodologice, fără să schimbe sensul acestora.
Cum recurentei îi erau aplicabile dispoziţiile legale aflate în vigoare la data pensionării sale, nu se constată ca fiind nelegale dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 şi nici Normele tehnice emise de C.N.P.A.S., ele nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale şi legale invocate de recurentă ca fiind încălcate.
Chiar dacă Instanţa de Fond, prin dispozitivul sentinţei, nu a menţionat expres admiterea cererii de intervenţie în interesul Guvernului României, cerere formulată de M.M.S.S.F., rezultă implicit, prin respingerea acţiunii în contradictoriu şi cu acest Minister, că cererea de intervenţie a fost considerată ca întemeiată, astfel că nu se impune ca hotărârea să fie casată pentru acest considerent.
Pentru toate cele menţionate mai sus, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi art. 312 C. proc. civ., urmează să se respingă recursul ca nefondat, reţinându-se că hotărârea pronunţată de către Instanţa de Fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E. împotriva sentinţei civile nr. 59/ F din 22 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3938/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 564/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
