ICCJ. Decizia nr. 3938/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3938/2007
Dosar nr.1010/54/2007
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., anularea Hotărârii nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M., a Hotărârii nr. 32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului de promovare a Judecătorilor în funcţii de execuţie din 4 februarie 2007 şi a Hotărârii nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a C.S.M., secţia pentru Judecători.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a dobândit calitatea de judecător definitiv în urma promovării concursului de admitere în magistratură organizat în luna februarie a anului 2004, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru ocuparea acestei funcţii cât şi pentru promovarea în funcţia de execuţie, inclusiv vechimea minimă necesară în funcţii juridice, deţinând anterior timp de 8 ani funcţia de consilier juridic la S.I.F. Oltenia şi timp de 5 ani funcţia de jurist în cadrul G.F.D.
A mai precizat reclamantul că prin cererea înregistrată din 1 ianuarie 2007, a solicitat înscrierea la concursul de promovare în funcţia de execuţie din 4 februarie 2007, iar prin Hotărârea nr. 32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului, cererea sa a fost respinsă, reţinându-se că nu îndeplineşte condiţia de vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Contestaţia sa formulată împotriva acestei hotărâri a fost soluţionată de asemenea în sensul respingerii prin Hotărârea nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a C.S.M., secţia pentru Judecători, soluţia în speţă fiind menţinută şi prin Hotărârea nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M.
Prin Sentinţa nr. 116 din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa a reţinut, în esenţă, că art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 derogă de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, reprezentând o normă specială, astfel încât hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor sunt supuse numai recursului, neputând fi atacate pe calea acţiunii în contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.C., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând, pe de o parte, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 158 şi următoarele C. proc. civ., în cauză nefiind invocată excepţia de necompetenţă generală a Instanţelor judecătoreşti, iar, pe de altă parte, că în cauză au fost încălcate garanţiile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O.
Prin Decizia nr. 3150 din 20 iunie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat şi casată sentinţa atacată, cu reţinerea cauzei spre competentă soluţionare, sens în care s-a fixat termen de judecată la 17 octombrie 2007, reţinându-se, în esenţă, că hotărârile emise de intimat privesc cariera şi drepturile judecătorilor, astfel încât, în raport cu prevederile aplicabile, Curtea de Apel Craiova nu se putea pronunţa asupra cererii reclamantului.
În fond, după casarea cu reţinere, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu hotărârile atacate, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Prin Hotărârea nr. 32 din 9 ianuarie 2007 Comisia de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor din data de 4 februarie 2007 a respins cererea formulată de petentul P.C., judecător la Judecătoria Slatina, privind participarea la acest concurs, motivat de neîndeplinirea condiţiei vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
În conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pot participa la concursurile de promovare la instanţele şi parchetele imediat superioare, judecătorii şi procurorii care au calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii trei ani şi îndeplinesc condiţia minimă de vechime de 5 ani în funcţia de judecător sau procuror.
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi text de lege, la calcularea acestei vechimii se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
Art. 44 din Legea nr. 304/2004 reprezintă o normă imperativă, care stipulează în mod expres şi limitativ condiţiile de îndeplinit în mod cumulativ în vederea participării la examenul de promovare.
Se constată că potrivit voinţei legiuitorului, la calculul vechimii necesare în vederea îndeplinirii condiţiilor pentru participarea la concursul de promovare în funcţii de execuţie se iau în considerare exclusiv perioadele în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit această funcţie şi în care acesta a fost avocat.
Vechimea în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 sau alte dispoziţii similare, pe baza căreia se stabilesc drepturile de pensie, nu poate fi luată în considerare la calcul vechimii prevăzute de art. 44 din acelaşi act normativ, o interpretare contrară ducând la eludarea voinţei legiuitorului, aşa cum aceasta a fost exprimată prin textul de lege imperativ.
Astfel, din acte dosarului se constată că recurentul, la data organizării examenului în speţă, avea o vechime de 2 ani şi 8 luni în funcţia de judecător şi o vechime de aproximativ 14 ani în funcţii de specialitate, respectiv de consilier juridic şi jurist.
Or, perioada cât recurentul a îndeplinit funcţia de consilier juridic şi jurist nu poate fi luată în considerare la calcul vechimii prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, astfel încât, prin hotărârile contestate, intimatul a respins în mod corect cererea de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie formulată de P.C.
În atare condiţii, soluţia de respingere menţinută prin Hotărârea nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M. este temeinică şi legală, astfel încât se va respinge şi capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata de daune.
În concluzie, Înalta Curte apreciind că hotărârile atacate sunt legale, urmează a respinge recursul formulat de P.C. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva Hotărârii nr. 31 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M., Hotărârii nr. 32 din 9 ianuarie 2007 a Comisiei pentru organizarea concursului de promovare a judecătorilor în funcţii de execuţie din 4 februarie 2007 şi Hotărârii nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a C.S.M., secţia pentru Judecători, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3888/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3952/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
