ICCJ. Decizia nr. 3731/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3731/2007
Dosar nr. 3951/33/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 3951/33 din 25 iulie 2006, reclamanţii L.V., M.T. şi N.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I. şi SC F.C. SA Cluj - Napoca, anularea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis la data de 13 iunie 1994 de M.I. în favoarea pârâtei SC F.C. SA Cluj - Napoca, pentru suprafaţa de 2.900 m.p.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a cărui anulare parţială o cer, s-a atribuit în proprietatea pârâtei SC F.C. SA Cluj - Napoca, suprafaţa de 641.737,18 m.p., iar reclamanţii au promovat o acţiune civilă înregistrată la Judecătoria Cluj - Napoca pentru obligarea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, Apahida, Judeţul Cluj, la emiterea titlului de proprietate, în calitate de descendenţi ai defunctului N.A., însă în urma efectuării unei expertize tehnice s-a constatat existenţa înscrierii în C.F. Apahida a dreptului de proprietate pentru o porţiune din terenul ce li se cuvine, astfel că au fost nevoiţi să promoveze acţiunea în contencios administrativ.
Pârâtul M.I.R. - la data judecării fondului - M.E.C., a invocat prin întâmpinare, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, cât şi a plângerii prealabile, a inadmisibilităţii acesteia, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât terenul în litigiu a fost dobândit prin efectul Legii nr. 15/1990 (art. 20 alin. (2)), iar nu prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 268 din 10 mai 2007 a respins ca tardiv introdusă acţiunea reclamanţilor L.V., M.T. şi N.L. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R. şi SC F.C. SA Cluj - Napoca.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, intabularea dreptului de proprietate de către pârâta SC F.C. SA Cluj - Napoca, pe baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat s-a făcut la data de 26 septembrie 1996, iar acţiunea pentru anularea parţială a certificatului a fost înregistrată la data de 25 iulie 2006, cu depăşirea termenului legal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanţii L.V., M.T. şi N.L., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, Instanţa a interpretat greşit prevederile art. 7 alin. (3) şi alin. (7) din Legea nr. 554/2004, întrucât terţul vătămat de actul admis individual care nu i-a fost comunicat, poate formula plângerea prealabilă în termen de 6 luni, care curge de la data luării la cunoştinţă pe orice cale de existenţa acestuia, termenul fiind de prescripţie. Reclamanţii au arătat că au luat cunoştinţă de intabularea dreptului de proprietate al intimatei SC F.C. SA Cluj - Napoca la data de 9 ianuarie 2006, cu ocazia depunerii expertizei efectuate în Dosarul nr. 9460/2004 al Judecătoriei Cluj - Napoca, formulând ulterior plângerea prealabilă, la care au primit răspuns negativ la data de 23 februarie 2006, reclamanţii neavând cunoştinţă sub nici o formă de intabularea dreptului de proprietate al pârâtei SC F.C. SA Cluj - Napoca, anterior datei de 9 ianuarie 2006.
Reclamanţii au mai susţinut că, Instanţa de Fond trebuia să analizeze natura termenului de 6 luni prevăzut în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în favoarea terţului vătămat, pentru eventuala sa repunere în termen, reclamanţii considerând că, faţă de răspunsul pe care l-au primit la plângerea prealabilă la 23 februarie 2006, acţiunea înregistrată la data de 25 iulie 2006 este formulată în termen.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile aduse soluţiei Instanţei de Fond, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. se constată că, recursul este nefondat.
Actele şi lucrările dosarului atestă că, actul administrativ atacat a fost emis la data de 13 iunie 2004, sub imperiul Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, abrogată de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în vigoare de la 6 ianuarie 2005.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, actul administrativ putea să fie atacat în termen de 30 zile de la comunicare, la organul competent.
Neexistând obligaţia de comunicare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor către terţi, respectiv către reclamanţii - recurenţi, practica judiciară a statuat, pentru siguranţa şi stabilitatea raporturilor juridice că, faţă de terţi, actul se consideră comunicat din momentul înscrierii în cartea funciară, care fiind o formă de publicitate, este opozabilă terţilor.
Se reţine că în cauză, intabularea dreptului de proprietate de către pârâta SC F.C. SA Cluj - Napoca pe baza certificatului de atestare contestat s-a făcut la data de 26 septembrie 1996, iar acţiunea pentru anularea parţială a certificatului s-a înregistrat la 25 iulie 2006, cu mult peste termenul legal, acţiunea fiind tardivă şi potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004. Acest text prevede că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, dar nu mai târziu de un an, de la data emiterii actului. În cauză, termenul de 1 an este depăşit, chiar dacă curgerea lui s-ar socoti de la data de 6 ianuarie 2005, de când a intrat în vigoare Legea nr. 554/2004.
Aşa cum corect a reţinut Instanţa de Fond, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, invocată de recurenţi a fost respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 171 din 27 februarie 2007, care a stabilit că aceste dispoziţii nu încalcă principiile vizând egalitatea cetăţenilor şi accesul liber la justiţie.
Stabilirea unor condiţionări pentru introducerea unor acţiuni în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utila aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege.
Jurisprudenţa C.E.D.O. a reţinut că, instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, a termenelor de prescripţie şi de decădere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6, paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acestea fiind restricţii admise, atât timp cât nu aduc atingere dreptului la acces la un tribunal, în substanţa sa, statele dispunând în acest domeniu, de o anumită marjă de apreciere.
Faţă de considerentele expuse şi având în vedere inexistenţa unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.V., de M.T. şi de N.L. împotriva sentinţei civile nr. 268 din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3724/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3733/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
