ICCJ. Decizia nr. 3760/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3760/2007
Dosar nr. 6197/42/2006
Şedinţa de la 5 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 septembrie 2006, reclamanta SC M. SRL Târgovişte a solicitat obligarea pârâtei A.D.S. la executarea contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1 octombrie 2002, respectiv obligarea pârâtei să îndeplinească formalităţile pentru eliberarea de sub gaj a unui număr de 575.764 acţiuni ale SC A. SA Târgovişte.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare din 01 octombrie 2002, pârâtul a vândut societăţii, în procedura de privatizare, un număr de 575.764. acţiuni, cu valoarea nominală de 25.000 fiecare, reprezentând 91,6844 % din capitalul social al SC A. SA.
Acţiunile vândute reclamantei au fost gajate în favoarea pârâtului - vânzător, drept garanţie pentru realizarea integrală a investiţiilor pe care s-a obligat să le finanţeze societatea. Potrivit clauzei din contract „Acţiunile gajate vor fi eliberate de sub gaj în termenul de 30 de zile de la data realizării integrale a investiţiei/ aportului de capital de către cumpărător".
În opinia reclamantei, aşa cum rezultă din înscrisurile citate mai jos, societatea şi-a îndeplinit obligaţiile de investiţii.
Astfel, arată reclamanta:
- prin scrisoarea editată de intimat din 23 august 2006 primită de societate la 28 august 2006 (anexele 1 şi 2, scrisoarea şi plicul poştal), i-a fost notificat debitul contestat, această scrisoare, emisă în condiţiile art. 39 din OUG nr. 51/1998, constituie titlu executoriu;
- prin aceeaşi scrisoare i-a fost comunicată neluarea în consideraţie a documentaţiei transmisă de societate, privind constatarea îndeplinirii obligaţiilor de investiţii asumate prin contractul de privatizare, iar refuzul de validare a respectivei documentaţii, nu a fost motivat;
- conduita intimatului ilustrează un abuz de autoritate şi o birocraţie patologică. Prin scrisorile editate de reclamant din 14 iunie 2006 (anexa 3) şi din 13 iulie 2006 (anexa 4), a transmis pârâtei cele trei certificate (anexele 5 - 7), eliberate în condiţiile legii şi ale contractului de privatizare, prin care se atestă îndeplinirea obligaţiilor de investiţii asumate prin acest contract.
Aceste certificate au fost însoţite de note contabile (anexele 8 şi 9), de hotărârile A.G. ale acţionarilor lui SC A. SA, de actul constitutiv al acestei societăţi şi de certificatele de înregistrare menţiuni eliberate de Oficiul Dâmboviţa al Registrului Comerţului (anexele 10 - 16), acte şi documente prin care, în condiţiile şi în termenii contractului de privatizare, au fost operate modificările societăţii intervenite prin efectul executării obligaţiilor în discuţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1075, 1077 C. civ.
Pârâta A.D.S., prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar pe fond respingerea acţiunii.
Prin încheierea din 26 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia invocată pe motiv că litigiul nu are caracter patrimonial.
Aceeaşi Instanţă, prin sentinţa nr. 29 din 1 martie 2007, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să îndeplinească formalităţile necesare pentru eliberarea de sub gaj a unui număr de 575.764 de acţiuni ale SC A. SA Târgovişte, reţinând, în esenţă, pe de o parte, că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de privatizare privind efectuarea investiţiilor prin majorarea capitalului social prin aport în natură şi numerar cu referire la art. 11 din OG nr. 25/2002 cu modificările ulterioare. Pe de altă parte, Instanţa de Fond a reţinut că pârâta trebuie să-şi respecte obligaţiile contractuale, în cauză cele stabilite prin art. 9.4 lit. e), în sensul de a îndeplini toate formalităţile necesare pentru eliberarea de sub gaj a acţiunilor cumpărate de la SC A. SA Târgovişte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.D.S., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs se susţine că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei Instanţe, litigiul având caracter comercial, competenţa de soluţionare (atât materială cât şi teritorială), revenind Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti.
În ipoteza respingerii acestui motiv, recurenta susţine că, şi pe fond, sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală în raport cu faptul că din probele administrate rezultă neexecutarea obligaţiei contractuale a cumpărătorului de realizare a volumului de investiţii productive angajat, la termenele scadente până la 31 decembrie 2005, în această situaţie operând dispoziţiile art. 9.5 din contractul de vânzare - cumpărare din 1 octombrie 2002 cu referire şi la art. 9.6 din contract şi anexa nr. 4.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, arată recurenta, potrivit OUG nr. 65/2005 coroborate cu cele ale OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, contractul încheiat de intimata - pârâtă cu A.D.S. intră sub incidenţa monitorizării post privatizare şi cumpărătorul trebuie să respecte prevederile legale în vigoare pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
În plus, arată recurenta, deşi a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă şi mai mult, a invocat chiar nulitatea acesteia raportat la prevederile art. 208 C. proc. civ. (nefiind îndeplinită procedura de convocare la efectuarea acesteia), Instanţa de Fond nu le-a avut în vedere.
În cauză, intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei Instanţei de Fond, cu probele administrate şi apărările părţilor precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv prin prisma art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, este cunoscut că potrivit dispoziţiilor art. 72010 C. proc. civ.: „Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către Instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii".
În cauză, Înalta Curte constată că Instanţa de Fond a apreciat în mod greşit că este competentă a soluţiona pricina. În raport cu natura comercială a litigiului care priveşte obligaţiile de realizare a investiţiilor asumate de cumpărător prin contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 1 octombrie 2002 ca urmare a privatizării SC A. SA Târgovişte, Înalta Curte constată că Instanţa de Fond nu era competentă a soluţiona cauza, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. fiind fondat.
Totodată, Înalta Curte reţine că este de necontestat că părţile, potrivit clauzei compromisorii prevăzută în contract denumit „Litigii. Instanţa competentă" au convenit ca litigiile decurgând din interpretarea şi executarea prezentului contract, care nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă, să fie judecate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Prin urmare, Înalta Curte va admite recursul pentru motivul arătat în cele ce preced şi în baza dispoziţiilor art. 312 şi art. 313 C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza la Curtea de Arbitraj competentă a soluţiona pricina.
În raport cu această soluţie examinarea celorlalte motive de recurs este lipsită de eficienţă juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.D.S. împotriva sentinţei civile nr. 29 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3752/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3788/2007. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
