ICCJ. Decizia nr. 3788/2007. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3788/2007
Dosar nr. 3120/35/2006
Şedinţa publică din 9 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul C.L. Sânmartin a chemat în judecată pe pârâtul M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P. Bucureşti, solicitând să se dispună anularea procesului - verbal de control din 09 martie 2006 ca şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 527 din 20 martie 2006, ce a menţinut debitul stabilit în sarcina sa, înregistratăla A.P.D.R.P. din 3 aprilie 2006, ca netemeinice şi nelegale.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) din Legea 554/2004 a solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cerere admisă prin încheierea din 17 noiembrie 2006 a Instanţei de Fond.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că între părţi fost încheiat contractul cadru din 30 mai 2003 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în condiţiile programului special de preaderare, pentru agricultură şi dezvoltare rurală, S.A.P.A.R.D. România.
Potrivit clauzelor contractuale, pârâta, pe baza cererii de finanţare a acordat reclamantului un ajutor financiar nerambursabil în vederea construirii şi modernizării sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a Comunei Sânmartin.
Urmare a încheierii acestui contract, reclamantul a încheiat Contractul de lucrări la data de 20 ianuarie 2004 cu autoritatea contractantă SC S. SA Târgu Mureş - lider şi SC S. SRL Oradea - asociat.
Ulterior efectuării lucrării de construire şi modernizării sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a Comunei Sânmartin şi a virării de către S.A.P.A.R.D. a sumelor aferente efectuării acestei lucrări, în perioada 24 februarie 2006 - 19 martie 2006, echipa de control din cadrul D.C.A., precum şi din cadrul D.P.P., a procedat, la sediul acesteia din Bucureşti, la efectuarea unui control documentar ce a avut drept scop verificarea naturii debitului semnalat de către D.C.A. în cuprinsul notei din 23 ianuarie 2006.
S-a mai arătat că urmare a desfăşurării controlului, a fost întocmit raportul din 12 ianuarie 2006, aprobat de conducerea S.A.P.A.R.D., prin care s-a propus:
1. recuperarea profitului realizat de câştigătorul licitaţiei şi recuperarea sumelor acordate pentru subtraversarea căii ferate şi a drumului naţional;
2. recuperarea sumelor acordate pentru 5 hidranţi supraterani, care nu au fost găsiţi la faţa locului;
3. recuperarea sumelor acordate pentru prelungirea reţelei de distribuţie a apei, după finalizarea proiectului, din sumele destinate capitolului „Diverse şi neprevăzute";
4. urmare a constatării Curţii de Conturi, s-a propus recuperarea tranşei a IV-a de plată, în sumă de 1.309.151.974 lei.
La Capitolul 8 din procesul - verbal de control, s-a stabilit cuantumul debitului datorat de către beneficiar respectiv de către reclamant în sumă de 438.826, 49 RON.
Împotriva acestui proces - verbal, în conformitate cu prevederile legale, reclamantul a formulat contestaţie, criticând în totalitate cele reţinute prin procesul - verbal de control şi contestând sumele solicitate a fi restituite ca urmare a unei eronate interpretări a modului de derulare a raporturilor contractuale, aferente Contractului cadru şi a anexelor la acest contract.
Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 527 din 29 martie 2006, comisia de soluţionare a respins contestaţia reclamantului, reţinând că acesta are un debit de 438.826,49 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente, legal stabilite.
În încercarea de rezolvare pe cale amiabilă a acestei situaţii, reclamantul a expediat o cerere pârâtei, prin care a solicitat o întrevedere în vederea discutării aspectelor semnalate prin procesul - verbal de control din data de 09 martie 2006 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei din 29 martie 2006.
Prin adresa din 11 septembrie 2006 pârâta a comunicat reclamantului faptul că a fost constituită la nivelul A.P.D.R.P. o comisie care să reanalizeze aspectele prezentate, însă această comisie nu a descoperit aspecte noi, care să conducă la modificarea debitului stabilit anterior.
Prin sentinţa nr. 38/ CA - P.I. din 23 februarie 2007 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul C.L. Sânmartin şi a dispus anularea procesului - verbal de control din data de 9 martie 2006 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei din 29 martie 2006 formulată de C.L. Sânmartin şi înregistrată la A.P.D.R.P din 3 aprilie 2006.
Pentru a hotărî astfel Instanţa de Fond a reţinut că între C.L. Sânmartin si M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P. Bucureşti a fost încheiat Contractul cadru din 30 mai 2003 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. România.
Potrivit clauzelor contractuale, pârâta, pe baza cererii de finanţare, a acordat reclamantului un ajutor financiar nerambursabil în vederea construirii şi modernizării sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a Comunei Sânmartin.
În urma încheierii acestui contract de finanţare, C.L. Sânmartin a încheiat Contractul de lucrări la data de 20 ianuarie 2004, cu autoritatea contractantă SC S. SA Târgu Mureş - lider şi SC S. SRL Oradea - asociat. Liderul asociaţiei a fost desemnat SC S. SA Târgu Mureş, conform acordului de asociere şi „Formularului de depunere a ofertei pentru contractul de lucrări" din data de 28 noiembrie 2003. În formular a fost prevăzut expres, procentul de execuţie lucrări stabilit între parteneri asociaţi, astfel: SC S. SA Târgu Mureş un procent de 81% şi SC S. SRL Oradea un procent de 19%.
Din analiza documentelor care alcătuiesc dosarele cererilor de plată Instanţa de Fond a constatat că achiziţionarea materialelor, utilajelor, bunurilor deşi a fost efectuată integral de SC S. SRL Oradea, contractul cadru cu S.A.P.A.R.D. şi actele anexe acestuia nu interzic şi nu reglementează în cadrul unui consorţiu, cine şi în ce proporţie să se ocupe de aprovizionarea cu materiale, etc. De asemenea, faptul că SC S. SA Târgu Mureş nu apare în calitate de executant, deşi este lideră a asociaţiei, se explică prin aceea că la recepţia lucrărilor a participat un angajat al SC S. SRL, atât în calitate de reprezentant al acestei societăţi, cât şi în calitate de reprezentant al SC S. SA.
S-a mai reţinut că ordinele de începere a efectuării lucrării au fost comunicate către liderul asociaţiei, SC S. SA cu menţiunea „spre ştiinţa SC S. SRL" şi toate facturile emise către C.L. Sânmartin, în calitate de beneficiar al lucrării, au fost făcute de către SC S. SA şi nu de către SC S. SRL. De altfel, aceste facturi au fost verificate de către compartimentul de verificare tehnică şi compartimentul de control financiar preventiv din cadrul pârâtei, toate primind aprobarea spre plată.
Pârâta A.P.D.R.P. nu a reţinut în nici un fel că angajaţii SC S. SRL ar fi efectuat lucrarea şi, de asemenea, nu se poate reţine în nici o împrejurare faptul că, contractul de execuţie a lucrărilor a fost executat doar de către SC S. SRL sau că reclamantul C.L. Sânmartin ar fi contractat doar cu această societate. Mai mult, a constatat prima Instanţă că, din declaraţia martorului I.A., audiat în cauză, reiese că lucrările au fost efectuate de consorţiul SC S. SA şi SC S. SRL şi facturate către SC S. SA Târgu Mureş.
Cu privire la contractul de cesiune a drepturilor şi obligaţiilor aferente lucrărilor ce au făcut obiectul contractului din 20 ianuarie 2004, prin care SC S. SA Târgu Mureş transferă în totalitate către SC S. SRL drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din contractul de execuţie lucrări, Instanţa de Fond a constatat că acest contract, deşi semnat, este nedatat şi nu s-a găsit la sediul C.L. Sânmartin un document care să ateste faptul că acesta a aprobat contractul de cesiune. Reclamantul nu a fost informat niciodată despre încheierea acestui contract, iar, pe de altă parte, dacă ar fi fost încheiat, el nu a produs niciodată efecte juridice.
Potrivit reglementărilor C. civ. în privinţa cesiunii, pentru a putea fi opozabilă terţilor cesiunea trebuie să fie notificată sau acceptată printr-un înscris. Pe de altă parte, nici părţile nu au înţeles să pună în aplicare contractul de cesiune încheiat între ele, deoarece nu au datat şi înregistrat, nu au notificat pe nimeni despre încheierea contractului şi toate raporturile contractuale s-au desfăşurat pe toată durata de valabilitate a contractului de lucrări cu SC S. SA - în calitate de lider al asociaţiei şi nu cu SC S. SRL - în calitate de asociat. Astfel, nu se poate reţine încălcarea prevederilor pct. 9 din Manualul de achiziţii publice ale art. 6 din contractul de execuţie lucrări şi ale art. 4 din Manualul de achiziţii lucrări, anexa nr. IV la contractul de finanţare, la care pârâta face referire prin întâmpinare.
A mai reţinut prima Instanţă că, în ceea ce priveşte decontarea nejustificată a sumei de 140.854,67 RON, cheltuieli reprezentând lucrări de subtraversare efectuate de către o firmă neparticipantă la licitaţia de lucrări, se constată că această sumă a fost decontata în mod justificat, acceptată spre plată şi de către pârâtă.
La data depunerii cererii de finanţare către S.A.P.A.R.D. au fost prevăzute ca metode de traversare a drumului naţional şi a căii ferate metoda traversării deschise a drumului, agreată de altfel şi de Agenţia S.A.P.A.R.D.
Ulterior, în încercarea de a obţine de la autorităţile competente (C.N.A., Poliţie, Regionala C.F.R.) autorizaţiile şi avizele necesare, C.L. Sânmartin i s-a impus ca şi metodă de traversare a drumului naţional şi a căii ferate metoda subtraversării prin foraj orizontal, utilizând metode care să nu aducă prejudicii drumului. Acest fapt reiese din telegrama de serviciu a Regionalei C.F.R. Cluj, procesul - verbal din 03 martie 2004 încheiat cu Divizia Linii din cadrul regionalei C.F.R., adresa din 22 iulie 2003 a C.N.D.
C.L. Sânmartin a informat A.P. despre modificarea soluţiei, iar aceasta, prin acceptarea cererii de plată şi efectuarea plăţii, a acceptat în mod expres această soluţie. Prin adresa din 04 august 2004 emisă către pârâtă, prin Raportul de verificare din 03 august 2004, compartimentul verificare tehnică, pârâta a arătat că reclamantul a propus modificarea soluţiei de traversare a căilor de comunicaţie, reţinându-se faptul că Nota explicativă înaintată de C.L. Sânmartin este eligibilă.
Faţă de această situaţie de fapt, a apreciat Instanţa de Fond că, subtraversarea drumului naţional s-a făcut cu respectarea regulilor S.A.P.A.R.D., iar suma aferentă acestei subtraversări nu este o plată excedentară şi nici nu poate fi interpretată că ar reprezenta o fraudă. Atâta timp cât angajaţii pârâtei au înţeles să constate faptul că subtraversarea drumului naţional şi a căii ferate este corectă şi în conformitate cu prevederile contractuale, acceptând cererea de plată şi efectuând plata, nu se impune restituirea sumei alocate în acest sens la doi ani de la efectuarea lucrării şi a plăţii.
Pe de altă parte, cu privire la hidranţii supraterani, despre care se face vorbire în procesul - verbal contestat, Instanţa de Fond a reţinut din declaraţia martorului I.A. că, în momentul controlului efectuat de agenţie, erau în Comuna Sânmartin - 22 de hidranţi, 5 defecţi şi 1 tăiat, iar referitor la panourile publicitare, în momentul de faţă sunt trei panouri publicitare, cum prevede proiectul.
În ceea ce priveşte decontarea nejustificată a sumei de 130.915,20 RON, reprezentând lucrări efectuate ulterior termenului limită prevăzut în actul adiţional la contractul de finanţare din 24 noiembrie 2004, s-a constatat că prin acest act adiţional s-a stabilit ca durata de execuţie a proiectului să fie 15 decembrie 2004, iar data limită până la care se poate depune cererea de plată să fie 24 decembrie 2004.
La data de 24 decembrie 2004, C.L. Sânmartin a depus dosarul cu cererea de plată, iar la data de 05 ianuarie 2005, pârâta, l-a informat pe reclamant că a găsit neconcordanţe sau că lipsesc anumite documente, iar la data de 21 ianuarie 2005, prin adresa emisă de pârâtă, înregistrată la C.L. Sânmartin din 21 ianuarie 2005, acesta din urmă este notificat privind suma preautorizată la plată.
Curtea de Apel Oradea a constatat astfel, că decontarea ultimei tranşe de plată s-a efectuat corect, cererea de decontare fiind făcută în conformitate cu instrucţiunile de plată, anexă la contractul de finanţare, ultima cerere de plată fiind depusă în termen legal, aspect necontestat de către reprezentanta pârâtei cu ocazia dezbaterii asupra fondului cauzei contestându-se doar calitatea actelor care au însoţit dosarul de plăţi pe motiv că ar conţine ştersături la numerele de înregistrare şi că nu ar exista ştampile pe acele acte.
Referitor la emiterea ultimei facturi, s-a constatat că aceasta a putut fi emisă de către SC S. SA doar după emiterea de către D.G.F.P. a certificatului de scutire de T.V.A., certificat care se elibera doar în urma cererii făcute de către S.A.P.A.R.D. către D.G.F.P. În urma demersurilor făcute de către pârâtă la D.G.F.P., acest certificat a fost emis doar la data de 29 decembrie 2004.
Instanţa de Fond a concluzionat că din probele de la dosar, rezultă că toate lucrările, plăţile, etc. au avut loc sub stricta supraveghere şi verificare a reprezentanţilor pârâtei, atât de la nivel central, cât şi de la nivel local, iar pretinsele fraude care ar justifica restituirea sumelor de bani, nu sunt dovedite de pârâtă, din actele justificative depuse la dosar, precum şi din declaraţia martorului audiat în cauză rezultând faptul că reclamantul şi-a îndeplinit în totalitate şi în conformitate cu regulile impuse de pârâtă toate obligaţiile asumate în baza contractului de finanţare.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., invocând în drept motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs dezvoltate, astfel cum au fost ulterior şi precizate, recurenta - pârâtă, solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii reclamantei - intimate, a arătat că Instanţa de Fond în mod greşit a decis anularea actelor privind constituirea debitului în cuantum de 438.826,49 RON, în sarcina reclamantei fiind interpretate eronat prevederile legale incidente.
Astfel, recurenta - pârâtă susţine că sumele care au fost decontate de reclamantă, în realitate, nu puteau fi acceptate ca fiind justificate întrucât, deşi licitaţia de execuţie lucrări a fost adjudecată de un consorţiu (SC S. SA cu 81% şi SC S. SRL cu 19%) între cele două firme s-a încheiat un contract de cesiune, fără acordul autorităţii contractante, astfel că lucrările au fost executate de o singură societate, SC S. SRL (suma de 167.056,62 RON), iar suma de 140.854,67 RON a reprezentat contravaloarea lucrărilor subcontractate de o firmă neparticipantă la licitaţia de lucrări.
Cu privire la suma de 130.95,2 RON recurenta a arătat că şi aceasta a fost în mod nejustificat acceptată spre decontare de către Instanţa de Fond în condiţiile în care suma a reprezentat lucrări executate ulterior termenului limită de execuţie a contractului de finanţare, astfel cum a fost el prelungit prin actul adiţional.
Instanţa de Fond, în opinia recurentei - pârâte, a apreciat greşit în sensul că neregulile constatate de autoritatea pârâtă nu pot fi reţinute, dând o interpretare eronată probelor şi prevederilor aplicabile.
În acest sens recurenta a arătat că suma de 167.056,62 RON a fost nejustificat decontată pentru că reprezenta lucrările executate numai de SC S. SRL iar contractul de cesiune încheiat între cele două firme ale consorţiului (SC S. SA şi SC S. SRL), contrar celor reţinute de Instanţa de Fond pe lângă faptul că nu a fost notificat, a fost încheiat în scopul clar de o produce efecte juridice, respectiv pentru ca SC S. SRL să poată executa lucrarea în integralitatea sa, eludând astfel prevederile pct. 9 din Manualul de achiziţii lucrări, anexa IV la contractul de finanţare. Acest aspect este confirmat de altfel cu actele dosarului, ce demonstrează că achiziţionarea materialelor, utilajelor a fost efectuată integral de SC S. SRL, care a realizat şi recepţia pe faze determinate, deşi SC S. SA este lider al asociaţiei.
Recurenta a mai susţinut că Instanţa de Fond în mod eronat a apreciat că suma reprezentând lucrările de subtraversare efectuate de o firmă specializată, SC F. SRL, a fost decontată justificat şi acceptată la plată şi de către pârâtă, în condiţiile în care această firmă nu avea dreptul să efectueze aceste lucrări, conform clauzelor contractuale care nu prevedeau subcontractanţi, iar SC S. SRL nu putea încheia contracte de subcontractare cu terţi.
În fine, în ceea ce priveşte decontarea nejustificată a sumei de 130.915,20 RON, reprezentând lucrări efectuate ulterior termenului limită prevăzut în actul adiţional la contractul de finanţare, recurenta a precizat că Instanţa de Fond a apreciat în mod eronat faptele, pornind de la simpla verificare la faţa locului realizată de B.R.I.P.S. Nord - Vest Satu Mare, deoarece experţii instituţiei au obligaţia de a face verificări pe teren, care însă au în vedere anumite documente şi faze de execuţie, ori documentul ce a generat o astfel de verificare este actul adiţional din 24 noiembrie 2004, ce ratifică faptul că durata de execuţie a beneficiarului proiectului va fi până la data de 15 decembrie 2004, dată limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată fiind de 24 decembrie 2004. Cum intimatul - reclamant nu a respectat prevederile actului adiţional, cu rea credinţă, după cum arată recurenta, utilizând sumele alocate din economiile rezultate la cap. „Diverse şi neprevăzute", pentru prelungirea reţelei de distribuţie cu 2400 m., lucrare ce se încadrează însă în categoria „investiţii noi", aceasta nu mai era o cheltuială care să poată fi deductibilă pentru că legal nu se mai încadra în categoria celor realizate după finalizarea investiţiei din economiile rezultate.
În cadrul probei cu înscrisuri, încuviinţată recurentei, au fost depuse la dosar în privinţa decontării nejustificate în cuantum de 167.056,62 RON a cheltuielilor reprezentând lucrări executate numai de SC S. SRL, un număr de 6 facturi fiscale, toate emise de SC S. SRL, în calitate de furnizor către SC S. SA, în calitate de cumpărător, însumând 29.294.395.302 lei, sumă mai mică decât valoarea maximă angajată pentru contractul de finanţare încheiat de beneficiarul Programul S.A.P.A.R.D., ceea ce reprezintă aproximativ 80% din valoarea totală a lucrărilor, ceea ce s-a reţinut a fi în contradicţie cu procedurile S.A.P.A.R.D.
Intimata - reclamantă a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat menţinerea hotărârii legale şi temeinice atacate prin recursul de faţă, susţinând şi tardivitatea depunerii motivelor suplimentare de recurs, intitulate şi apreciate de recurentă ca fiind precizări la motivele iniţiale.
Intimata - reclamată a susţinut, în esenţă, că este de necontestat faptul că un consorţiu a câştigat contractul de execuţie a lucrărilor, lider al asociaţiei fiind desemnată societatea SC S. SA, iar ca urmare a avizării procedurii de achiziţie publică, contractul de execuţie lucrări s-a încheiat şi s-a derulat pe toată durata lui între cele două societăţii ale consorţiului, contrar încercării recurentei de a demonstra că lucrările au fost executate de o singură societate, respectiv de SC S. SRL, pe temeiul contractului de cesiune, care însă nu a produs efecte juridice.
Intimata - reclamantă a mai arătat prin întâmpinarea depusă, şi de asemenea ulterior precizată, că nici unul din motivele de recurs formulate nu poate fi primit în condiţiile în care recurenta a avizat nu numai procedura de achiziţie publică dar şi actele adiţionale încheiate la contractul iniţial, a verificat toate facturile emise şi le-a aprobat spre plată, apreciind greşit că SC S. SRL a achiziţionat toate materialele şi utilajele necesare lucrării, cu atât mai mult cu cât contractul cadru cu S.A.P.A.R.D. şi actele anexe ale acestuia nu interzic şi nu reglementează în cadrul unui consorţiu, cine şi în ce proporţie se va ocupa de aprovizionare cu materiale.
Intimata - reclamantă a solicitat şi Instanţei de Recurs să constate că şi-a îndeplinit în totalitate şi conform prevederilor contractuale obligaţiile asumate, după cum corect a reţinut şi Instanţa de Fond.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei - pârâte dar şi apărările intimatei - reclamante raportat la prevederile legale aplicabile, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu greşita aplicare şi interpretare a legii, astfel că se impune modificarea în tot a sentinţei atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei - intimate, în considerarea celor în continuare arătate.
Contractul cadru din 30 mai 2003 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. România, a fost încheiat între Agenţia S.A.P.A.R.D., în calitate de autoritate contractantă, pe de o parte şi C.L. Sânmartin, judeţul Bihor, în calitate de beneficiar, pe de altă parte, obiectul contractului reprezentându-l acordarea finanţării nerambursabile către beneficiar pentru „Construirea şi modernizarea sistemului de aprovizionare cu apă potabilă a comunei Sânmartin".
Conform actelor dosarului, Înalta Curte reţine că Programul S.A.P.A.R.D., prin care sunt alocate fonduri nerambursabile din partea C.E. impune îndeplinirea unor condiţii stabilite, obligatorii şi care trebuie respectate de către beneficiari, astfel cum rezultă expres din cuprinsul anexei 1 – „Prevederile Generale", la contractul de finanţare ca şi din cuprinsul actelor normative incidente, respectiv OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, şi Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multinaţional de finanţare dintre Guvernul României şi C.C.E., semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001.
Răspunzând criticilor formulate de recurenta - pârâtă prin argumente comune, după caz, Înalta Curte reţine temeinicia acestora raportat la considerentele sentinţei atacate şi contrar Instanţei de Fond apreciază că atât procesul - verbal de control din data de 9 martie 2006 cât şi Decizia de soluţionare a contestaţiei din 29 martie 2006, contestate de intimata - reclamantă, prin care s-a reţinut că aceasta din urmă are de achitat un debit de 438.826,49 RON sunt corecte şi urmează a fi menţinute, constituirea acestui debit rezultând din constatările efectuate de organele abilitate cu privire la nerespectarea dispoziţiilor din contractul de finanţare, precum şi a celor din Legea nr. 316/2001, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează.
(I) Cu privire la suma de 167.056,62 RON reprezentând cheltuieli aferente unor lucrări de execuţie, pretins a fi realizate numai de una din cele două firme ale consorţiului, respectiv SC S. SRL, deşi licitaţia a fost câştigată de consorţiul format din două firme, Instanţa de Fond a reţinut, pe de o parte că reclamantul nu a fost niciodată informat despre existenţa contractului de cesiune intervenit între cele două societăţi din consorţiu, iar pe de alta că nici contractul cadru cu S.A.P.A.R.D. şi nici anexele acestuia nu interzic şi nu reglementează proporţia în care se realizează aprovizionarea cu materiale, contractul de cesiune nefiind producător de efecte juridice.
Înalta Curte reţine însă din actele dosarului că acest contract de cesiune, încheiat între SC S. SRL Oradea şi SC S. SA Târgu Mureş, prin care aceasta din urmă a transferat toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din contractul de execuţie lucrări, încalcă prevederile legale sus - menţionate în condiţiile în care licitaţia de achiziţii lucrări a fost adjudecată în favoarea unui consorţiu şi nu a unei singure societăţi, în considerarea faptului că numai SC S. SRL nu prezenta datele necesare şi capacităţile tehnice pentru a putea efectua lucrările respective şi cu atât mai mult cu cât respectivul act de cesiune chiar şi-a produs efecte. Elocvente în acest sens sunt facturile fiscale depuse în copie şi în faţa Instanţei de Recurs, emise toate de SC S. SRL către SC S. SA ce atestă practic că singurul executant a fost SC S. SRL, fiind astfel încălcate prevederile din anexa IV din contractul cadru de finanţare - manualul de achiziţii lucrări, potrivit cu care modificarea contractelor se realizează numai prin act adiţional verificat şi vizat de S.A.P. din cadrul D.S.C. – A.P.D.RP. - Program S.A.P.A.R.D., ca şi prevederile art. 6 din contractul de execuţie lucrări ce urmează condiţiile de eligibilitate ce trebuiesc îndeplinite de firma în folosul căreia se acordă contractul, ceea nu este cazul SC S. SRL, care după cum rezultă din toate actele de control, nu a avut finalizată nici o lucrare de acel tip, iar în cadrul consorţiului, al cărui lider a fost desemnat SC S. SA, SC S. SRL a primit numai un procent de 19%.
(II) Întemeiate sunt criticile recurentei şi în ceea ce priveşte greşita reţinere de către Instanţa de Fond a decontării justificate cu privire la suma de 140.854,67 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de subtraversare efectuate de o firmă neparticipantă la licitaţia de lucrări.
Întrucât conform prevederilor din anexa IV a contractului de finanţare se încălcau vădit prevederile din formularul calificări tehnice - program de lucru din oferta SC S. SRL, care nu prevedea subcontractanţi, Înalta Curte reţine că SC S. SRL a încheiat cu încălcarea prevederilor contractuale şi legale (manualul de achiziţii lucrări) contractul de subcontractare cu un terţ, împrejurare care deşi cunoscută, a fost acceptată şi de beneficiarul Programului S.A.P.A.R.D.
Împrejurările de fapt reţinute de Instanţa de Fond pe acest aspect, chiar cu titlu de circumstanţe în favoarea reclamantei - intimate, nu pot însă prevala în raport de prevederile contractuale în mod evident nesocotite şi a căror încălcare nu poate fi acoperită.
(III) În fine, în ceea ce priveşte decontarea sumei de 130.915,20 RON reprezentând lucrări efectuate ulterior termenului limită prevăzut în actul adiţional la contractul de finanţare, Înalta Curte reţine că cele stabilite de Instanţa de Fond contravin, pe de o parte, înţelegerii părţilor, iar pe de alta, constatărilor neechivoce făcute pe teren de către experţii A.P.D.R.P., constatări ce nu pot fi înlăturate prin simplele susţineri ale reclamantei.
Prin actul adiţional din 24 noiembrie 2004 la contractul de finanţare s-a stabilit durata de execuţie a proiectului ca fiind 15 decembrie 2004, iar ca dată limită până la care se poate depune cererea de plată, 24 decembrie 2004, fiind totodată aprobată şi folosirea economiilor rezultate în urma finalizării proiectului (1.596.192.300 RON) la capitolul „Diverse şi neprevăzute".
Cum la vizita în teren, experţii au reţinut că din economiile respective s-a urmărit practic continuarea investiţiei cu o nouă porţiune de reţea de distribuţie, în mod corect, în opinia Înaltei Curţi, s-a concluzionat că o astfel de lucrare nu poate fi acoperită din „cheltuielile diverse şi neprevăzute" aceasta reprezentând practic o lucrare cu totul nouă, ce ar impune parcurgerea unei proceduri aparte de finanţare.
Împrejurarea reţinută de Instanţa de Fond în sensul că a fost autorizată la plată de către pârâtă, ultima cerere de plată depusă de reclamanta - intimată, chiar corectă, nu este de natură a atrage exonerarea reclamantei, câtă vreme a rezultat din constatările organelor de control că şi lucrările au continuat după expirarea termenului limită prevăzut în contract. Culpa recurentei în aprecierea şi evaluarea documentaţiei depuse de reclamanta - intimată şi care cel puţin la nivelul autorităţii respective ar trebui sancţionată, nu poate înlătura obligaţia reclamantei - intimate de plată, date fiind încălcările obligaţiilor contractuale ca şi existenţa celorlalte nereguli din facturile fiscale prezentate, ulterior constatate, care toate demonstrau că lucrările se încadrează în categoria „noi investiţii". Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a menţionat deja, contractele prin care se beneficiază de finanţare nerambursabilă din partea U.E. impun beneficiarilor semnatari condiţii şi obligaţii stricte şi restrictive, de altfel liber acceptate şi asumate, ce nu pot fi nesocotite sau înlăturate prin circumstanţe de fapt.
Faţă de toate cele arătate, Înalta Curte apreciind temeinicia criticilor recurentei - pârâte, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. să admită recursul de faţă, să modifice în tot sentinţa atacată şi în fond să respingă ca nefondată acţiunea reclamantei - intimate.
Înalta Curte precizează totodată că motivele de recurs au fost formulate de recurentă în termenul legal, precizările ulterioare, faţă de care intimata a invocat tardivitatea, nefiind motive noi de recurs, ci simple dezvoltări ale celor regulat depuse, ceea ce conduce la respingerea acestei excepţii ca nefondată.
În fine, Înalta Curte menţionează că motivele de critică ale sentinţei atacate astfel cum a fost dezvoltate şi precizate de recurenta - pârâtă, nu se circumscriu şi motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., după cum iniţial s-a indicat, întrucât hotărârea atacată este motivată, nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar pe de altă parte nu se poate reţine nici că Instanţa a schimbat natura sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.D.R.P., împotriva sentinţei civile nr. 38/ CA - P.I. din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului C.L. Sânmartin, judeţul Bihor, ca neîntemeiată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3760/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3814/2007. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
