ICCJ. Decizia nr. 3846/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3846/2007
Dosar nr. 6053/2/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Numiţii D.I., G.C., H.I., L.A. şi C.G. au formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1627 din 10 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1522 din 2 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii s-a arătat că, după pronunţarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar prin aceste înscrisuri se dovedeşte că sunt întrunite toate cerinţele pentru obţinerea pensiei de serviciu.
Revizuienţii au solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a hotărârii, iar pe fond admiterea cererii şi obligarea M.E.C. la eliberarea adeverinţei tip pentru obţinerea pensiei de serviciu.
Numiţii S.G. şi Z.P. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, care a fost admisă în principiu de Instanţă.
Numitul S.G. a formulat, separat şi o cerere de revizuire împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
Prin sentinţa civilă nr. 886 din 27 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibile cererile de revizuire şi cererile de intervenţie în interes propriu.
Pentru a pronunţa astfel, Instanţa de Fond a reţinut că cererile de revizuire cât şi cele de intervenţie în interes propriu sunt inadmisibile întrucât nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
S-a motivat sentinţa în sensul că înscrisurile doveditoare invocate de părţi nu există ca acte noi astfel cum prevăd dispoziţiile legale în materie, în speţă, de fapt reiterându-se motive de recurs.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Conform sentinţei civile nr. 1627/2005, s-au respins ca nefondate cererile formulate de cei 5 revizuenţi şi de către intervenienţii în interes propriu. Prin aceste cereri s-a solicitat obligarea M.E.C. la eliberarea adeverinţei tip privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular.
Împotriva acestei revizuiri s-a declarat recurs, recursurile fiind respinse prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1522/2006.
Art. 326 C. proc. civ. prevede că dezbaterile asupra cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptul pe care se întemeiază.
Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nr. 1627/2005, a rămas definitivă, ea nemaiputând fi revizuită întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Actele pe care se întemeiază cererea de revizuire, nu se încadrează în cele prevăzute de art. 322 pct. 5, nedovedindu-se că au fost reţinute de partea potrivnică, ori că nu s-au putut prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Astfel, înscrisurile în litigiu care nu au fost prezentate la data pronunţării hotărârii atacate prin revizuire nu existau în posesia M.E.C., şi chiar dacă ar fi fost prezentate ca înscrisuri noi, nu sunt doveditoare pentru susţinerea cererii.
Corect s-a reţinut de Instanţa fondului că înscrisurile anexate la cererea de revizuire nu privesc fondul cauzei şi nici obiectul revizuirii.
Pentru toţi revizuenţii nu au fost dovedite împrejurări mai presus de voinţa părţilor care i-au împiedicat să solicite şi să obţină probe (înscrisuri, relaţii) înainte de soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de chemare în judecată.
Faţă de aceste considerente şi de prevederile exprese ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pe care s-a întemeiat cererea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa civilă nr. 886/2007 este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de A.A., C.G., D.I., G.C., H.I., L.A., S.G. şi Z.P., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A., C.G., D.I., G.C., H.I., L.A., S.G. şi Z.P. împotriva sentinţei civile nr. 886 din 27 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3848/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
