ICCJ. Decizia nr. 589/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 589/2007
Dosar nr. 15512/1/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 21 noiembrie 2006, A.N.A.F. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 3903 din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei civile ca netemeinică şi nelegală şi rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că hotărârea atacată s-a pronunţat prin încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, încălcându-se dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
S-a precizat că recursul s-a declarat împotriva încheierii nr. 838 din 10 aprilie 2005, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 241/2005 a admis excepţia necompetenţei materiale a Instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
S-a susţinut că prin Decizia contestată s-a încălcat competenţa altei Instanţei, întrucât actul administrativ atacat în Instanţă a fost emis de A.N.A.F., organ de specialitate al administraţiei publice centrale, conform art. 1 alin. (3) din HG nr. 208/2005, nefiind relevant faptul că fiscal vizează sume mai mici de 5 miliarde lei.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, cererea formulată în cauză ca o cale extraordinară de atac împotriva Deciziei nr. 3903 din 9 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este neîntemeiată şi va fi respinsă întrucât nu s-au încălcat dispoziţiile de ordine publică privind competenţa materială atunci când a pronunţat hotărârea atacată.
De observat că prin acţiunea înregistrată la 17 ianuarie 2005 reclamanta SC B.C. SRL, a solicitat anularea Deciziei nr. 391 din 15 decembrie 2004, emisă de A.N.A.F. din cadrul M.F. şi a procesului - verbal de control din 21 octombrie 2004, întocmit de inspectorii din cadrul D.S.V. pentru exonerarea de plata sumei de 1.913.995.135 lei reprezentând drepturi vamale, majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi.
Corect s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că litigiile referitoare la actele administrative referitoare la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
De asemenea invocarea art. 179 alin. (1) din C. proCod Fiscal, este irelevantă în cauză pentru că această dispoziţie legală se referă la organul administrativ fiscal competent să soluţioneze „contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrativ fiscale, asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţă privind datoria vamală".
Art. 188 alin. (2) C. proCod Fiscal se referă la deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor, decizii care pot fi atacate la Instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.
Ori, Instanţa judecătorească de contencios, competentă să soluţioneze o astfel de pricină este cea prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială, de aplicare prioritară faţă de dispoziţiile C. proc. civ., (art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004).
Deci în litigiu este un act administrativ fiscal emis într-adevăr de A.N.A.F. dar pentru datorii vamale de până la 5 miliarde lei ceea ce determină competentă materială a Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ, aşa cum corect a stabilit în cauză Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia 3903 din 9 noiembrie 2006. Deci neconstatându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. contestaţie în anulare este neîntemeiată şi va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.N.A.F. împotriva Deciziei nr. 3903 din 9 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 564/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 688/2007. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
