ICCJ. Decizia nr. 688/2007. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 688/2007
Dosar nr. 1325/2/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1588 din 28 iunie 2006, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active şi tardivitatea acţiunii, iar pe fondul cauzei a respins ca fiind neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul H.L.I. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României precum şi cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenientul M.A.I.
Reclamantul a solicitat anularea în parte a HG nr. 933/2004 susţinând că acest act normativ este nelegal şi neconstituţional deoarece obligă proprietarii de apartamente dotate cu calorifere ce utilizează energia termică la montarea repartitoarelor de consum, cu suportarea costului lor de cca. 5 milioane ROL, cu termen de garanţie 2 ani şi acordă R.A.D.E.T. dreptul de acces lunar în apartamente pentru citirea consumului în vederea facturării.
De asemenea, sunt nelegale şi dispoziţiile potrivit cărora proprietarii care nu-şi vor monta repartitoare până la 31 iulie 2007 vor fi amendaţi cu suma minimă de 30 milioane ROL. Totodată, acest act normativ încalcă şi prevederile art. 108 alin. (1) din Constituţia României, conform cărora Guvernul României emite hotărâri numai pentru organizarea executării legii.
Pârâtul Guvernul României şi intervenientul M.A.I. au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi tardivităţii acţiunii, motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada dreptului vătămat şi a introdus acţiunea cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Prima Instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, a introdus acţiunea în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi are calitate procesuală activă în sensul dispoziţiilor art. 1 din aceeaşi lege, având un drept vătămat prin obligarea sa la montarea repartitoarelor privind consumul de energie termică, pe cheltuiala sa, precum şi un interes legitim în promovarea acestei acţiunii.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că acţiunea reclamantului nu este întemeiată, întrucât asociaţia de proprietari din care face parte reclamantul nu a hotărât preluarea în facturare individuală şi nici nu au fost montate repartitoare pentru toate apartamentele, aplicându-se astfel prevederile art. 42 alin. (1) din Normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin HG nr. 400/2003 în acest sens reclamantul primind şi un răspuns de la A.N.R.S.P.G.C. cu adresa din 2 mai 2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, H.L.I. solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii, urmând a se dispune că amenda contravenţională prevăzută la art. 9 din HG nr. 933/2004 se aplică numai furnizorilor de energie, nu şi proprietarilor de apartamente care nu pot fi obligaţi la montarea de repartitoare, aceasta fiind facultativă conform prevederilor art. 42 alin. (1) din HG nr. 400/2003 şi a fi obligaţi pârâţii la completarea Normelor metodologice (Ordinul A.N.R.S.P.G.C. din 30 august 2004) astfel încât calculul consumului în astfel de situaţii să se facă prin scăderea din totalul sumei facturate de R.A.D.E.T. pentru întregul bloc a consumului aferent apartamentelor care au montat repartitoare şi suportarea diferenţei de către ceilalţi proprietari proporţional cu spaţiul locativ deţinut, percepându-se tarife superioare numai pentru agenţii economici.
A mai solicitat recurentul a se dispune ca montarea repartitoarelor, stabilirea şi facturarea consumurilor de energie termică pentru încălzit, conform HG nr. 933/2004, să se facă numai de furnizorul de energie termică nu şi de puzderia de SRL-uri din ţară care percep sume mari pentru montare şi citirea consumului.
Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8,9 şi 10 C. proc. civ., susţinându-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, prin interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi ca urmare a nepronunţării asupra dovezilor administrate privind obiectul de bază al acţiunii reclamantului.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul - recurent a susţinut, în esenţă, că Instanţa de Fond nu s-a pronunţat asupra nelegalităţii amenzii stabilite prin art. 9 din HG nr. 933/2004, iar pentru a motiva soluţia de respingere a acţiunii a făcut referire la normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari aprobate prin HG nr. 400/2004 invocând în acest context adresa A.N.R.S.P.G.C. din 2 mai 2006, adresă care în realitate justifica temeinicia acţiunii sale.
A mai precizat reclamantul că şi prin prisma prevederilor HG nr. 400/2004 montarea repartitoarelor constituie o opţiune facultativă, astfel încât proprietarii de apartamente nu pot fi obligaţi la montarea lor invocându-se în acest sens prevederile HG nr. 933/2004 şi, prin urmare, se impunea admiterea acţiunii.
Considerentul potrivit căruia asociaţia de proprietari nu a hotărât preluarea în facturare individuală nu are nici o tangenţă cu obiectul cauzei, iar Instanţa de Fond a fost sesizată cu privire la necesitatea elaborării unor norme de calcul, întrucât prin măsurile stabilite de asociaţie reclamantului i-au fost lezate interesele legitime fiind obligat să plătească majorări nelegale.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate de recurentul - reclamant şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. 1 pct. 1111 din OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea C. proc. civ., aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 219/2005.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este incident numai atunci când Instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Or, în speţă, raportat la obiectul acţiunii al reclamantului, nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conţinutului vreunui act juridic în sensul acestui text de lege, Instanţa pronunţându-se în limitele investirii asupra temeiniciei acţiunii reclamantului având ca obiect anularea parţială a unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv a HG nr. 933/2004.
Nefondate sunt şi criticile recurentului circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale incidente în materie.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa Instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Interesul legitim privat la care face referire teza finală a acestui text este definit prin art. 2 lit. o) din lege ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept viitor şi previzibil, justificat, iar procedura de soluţionare a cererilor în contencios administrativ, obiectul acţiunii judiciare şi soluţiile pe care le poate adopta Instanţa sunt reglementările prin art. 7,8 şi 18 din lege.
În speţă acţiunea reclamantului având ca obiect anularea parţială a HG nr. 933/2004 a fost soluţionată numai în contradictoriu cu emitentul actului, pârâtul Guvernul României şi intervenientul în interesul acestuia M.A.I.
Prin urmare, examinarea oricărei alte cereri formulată direct în recurs de natura actelor referitoare la modalitatea şi condiţiile de montare a repartitoarelor ori obligarea altei autorităţi la completarea unui ordin nu este legalmente posibilă.
Pe de altă parte, în raport cu soluţia adoptată de prima Instanţă, aceea de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată, nu se poate reţine că aceasta nu s-a pronunţat asupra vreunui capăt de cerere.
Instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea unei acţiunii în anularea unui act administrativ cu caracter normativ trebuie să verifice concordanţa acestuia cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a acestora consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
HG nr. 933/2004 atacată în speţă a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituţia României şi art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 326/2001, cu modificările ulterioare.
Codul juridic privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, reglementarea, finanţarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat este dat de Legea nr. 326/2001, cu modificările şi completările ulterioare şi OG nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat.
Potrivit prevederilor acestor acte normative măsurarea cantităţilor de energie termică furnizate prin intermediul sistemelor publice centralizate aparţinând unităţilor administrativ teritoriale, sub formă de agent termic de încălzire şi de apă caldă pentru consum este obligatorie. De asemenea furnizarea energiei termice se efectuează în baza unui contract de furnizare prin care se reglementează raporturile dintre furnizor şi consumator cu privire la furnizarea, facturarea, utilizarea şi plata serviciului.
Contorizarea consumurilor se realizează prin instalarea la nivelul branşamentelor utilizatorilor, în punctul de delimitare a proprietăţilor, a echipamentelor de măsurare, înregistrare şi control.
Sarcina contorizării condominiilor la nivel de scară sau imobile revine furnizorilor de energie termică şi se realizează din fonduri proprii ale acestora, iar contorizarea individuală la nivel de apartament cade în sarcina proprietarilor de apartamente.
Hotărârea de Guvern atacată este în concordanţă cu aceste acte normative cu forţă superioară, fiind emisă în exercitarea lor pentru aşezarea pe baze obiective a relaţiilor şi raporturilor dintre furnizor şi utilizator, pentru reducerea cheltuielilor aferente alimentării cu energie termică şi facturarea corectă a consumurilor efective ale fiecărui beneficiar în parte, pentru încurajarea măsurilor de reabilitare termică a imobilelor, stimularea economisirii şi îmbunătăţirea gradului de încasare a facturilor, sens în care au fost stabilite măsurile necesare pentru finalizarea contorizării şi corespunzător, sancţiunile pentru nerespectarea acestora.
Prin urmare, prima Instanţă a reţinut în mod corect netemeinicia acţiunii reclamantului, motivele invocate de recurentul - reclamant circumscrise în mare parte modalităţilor de aplicare a acestor prevederi cu caracter normativ nefiind de natură a impune anularea lor.
Pe de altă parte, după cum în mod justificat a reţinut Instanţa de Fond, în speţă asociaţia de proprietari din care face parte reclamantul nu a hotărât preluarea în facturare individuală şi nici nu au fost montate repartitoare la toate apartamentele, aplicându-se dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari aprobată prin HG nr. 400/2003, astfel încât nici din această perspectivă nu se poate concluziona că prin actul administrativ atacat reclamantului i-ar fi fost vătămat un drept recunoscut de lege ori nu interes legitim.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinţei civile nr. 1588 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 589/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 714/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
