ICCJ. Decizia nr. 4020/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4020/2007
Dosar nr.728/35/200.
Şedinţa publică din 23 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul M.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 13149 din 16 martie 2007 emisă de pârâtă şi, totodată obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, împreună cu părinţii, a fost refugiat din localitatea Ciucea, în localitatea Turda, judeţul Cluj.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, adeverinţă de la Arhivele Naţionale, Hotărârea nr. 15244 din 13 decembrie 1004 emisă pe numele mamei sale şi declaraţii autentificate ale unor martori din care a rezultat că acesta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Ciucea în localitatea Turda, judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Pentru elucidarea stării de fapt a fost audiat martorul G.I.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 93/CA din 25 mai 2007 Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 13149 din 16 martie 2007, a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi ca urmare a cedării Ardealului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Bihor criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Se mai susţine că reclamantul nu putea să fie refugiat în perioada septembrie 1940 – martie 1945 în condiţiile în care hotărârea emisă pe numele mamei a stabilit perioada de refugiu 15 februarie 1941 – 6 martie 1945.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu criticile recurentei, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Ciucea, în localitatea Turda, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Dar, din probele dosarului rezultă cu certitudine că perioada refugiului este 15 februarie 1941 – 6 martie 1945 astfel cum reiese din cuprinsul hotărârii nr. 15244 din 13 decembrie 2004 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Arad, prin care i se recunoaşte mamei intimatului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Or, la data refugiului mamei, reclamantul avea vârsta de doi ani şi este imposibil în mod obiectiv ca el să se fi refugiat anterior şi separat de părinţii săi la o asemenea vârstă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. recursul va fi admis, sentinţa atacată se va modifica în sensul că perioada avută în vedere la recunoaşterea drepturilor este 15 februarie 1941 – 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 93/CA din 25 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că perioada avută în vedere la recunoaşterea drepturilor este 15 februarie 1941 – 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4019/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4021/2007. Contencios → |
|---|
