ICCJ. Decizia nr. 4021/2007. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4021/200.

Dosar nr. 133/42/200.

Şedinţa publică din 23 octombrie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 72 din 26 aprilie 2007 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Şcoala Postliceală Sanitară Buzău acţiunea reclamanţilor având ca obiect eliberarea certificatelor de absolvire a Şcolii Postliceale Sanitare Buzău, în conformitate cu HG nr.797/1997 şi pe cale de consecinţă a obligat pârâtele să le elibereze certificatele.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâtele pot elibera certificatele de absolvire a Şcolii Postliceale Sanitare cursanţilor care sunt în posesia diplomei de absolvire ce le atestă nivelul calificării, pentru a li se putea recunoaşte şi nivelul studiilor, în conformitate cu HG nr. 797/1997, unde se prevede că eliberarea diplomei de studii postliceale pentru asistenţii medicali se va face de către Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Şcolile postliceale sanitare de stat unde s-a susţinut examenul.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii, recurenta invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că, potrivit Regulamentului privind actele de studii şi documentele şcolare din învăţământul preuniversitar (aprobat prin Ordinul MEC nr. 3502/2005), actele de studii se eliberează de unităţile de învăţământ acreditate, iar responsabilitatea completării, eliberării şi anulării actelor de studii revin directorului şi secretarului unităţii de învăţământ acreditate.

Asupra fondului cauzei, recurenta invocă, în succesiunea lor cronologică, actele normative emise după anul 1990 cu scopul de a echivala studiile liceale din liceele sanitare, de la specializarea „soră medicală" (conform Legii nr. 28/1978) cu studiile postliceale reînfiinţate de la specializarea „asistent medical" (conform HG nr. 463/1990).

Arată recurenta că acele acte normative: HG nr. 609/1992 şi HG nr. 797/1997 au stabilit metodologii diferite pentru cursurile de echivalare şi examenele de finalizare, inclusiv acte de studii diferite, astfel încât dintre cele şapte promoţii de absolvenţi ai acestor cursuri unii - până în 1997 - au documente care atestă doar nivelul de calificare (asistent medical), dar nu şi nivelul studiilor (şcoală postliceală), iar alţii - din 1997 şi ulterior - au diplome care atestă nivelul studiilor (postliceale) ori adeverinţe valabile până la eliberarea acestor diplome.

Ca urmare, susţine recurenta, Ord. MEC nr. 3080 din 19 ianuarie 2005 nu a făcut decât să instituie o reglementare unitară pentru eliberarea actelor de studii absolvenţilor cursurilor de echivalare cu nivelul şcolii postliceale.

Arată, de asemenea, recurenta că a cest ordin a fost emis ca o consecinţă a unor acte normative adoptate anterior: Legea nr. 461/2001 (modificată prin Legea nr. 496/2002) şi Legea nr. 307/2004 (modificată prin Legea nr. 475/2004).

Consideră recurenta esenţial articolul 6 din Ord. MEC nr. 3080/2005 care prevede susţinerea unui examen de reconstituire a situaţiei şcolare pentru beneficiarii dispoziţiilor art. 1 din acelaşi ordin pentru care nu există documente şcolare privind parcurgerea anului de echivalare (registre şcolare, cataloage).

Recursul nu se fondează.

1.Reclamanţii au formulat acţiunea pe temeiul HG nr. 797/1997 care, la art. 2, prevede că eliberare actului de studii postliceale se face de către Ministerul Educaţiei Naţionale, (numele recurentei de la acea dată) prin şcolile postliceale sanitare.

Aşadar, obligaţia recurentei de a emite actul de studiu conferă acesteia calitatea procesuală pasivă, ca pârâtă care a refuzat îndeplinirea unei atribuţii prevăzută de un act normativ special.

2.Dreptul reclamanţilor de a urma cursuri de echivalare cu profesia de asistenţi medicali s-a născut din două acte normative: HG nr. 463/1990 şi Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1298/1990. Primul prevedea reînfiinţarea funcţiei de asistent medical, în care urmau a se încadra „absolvenţii cu diplomă a şcolilor sanitare postliceale". Cel de-al doilea dădea posibilitatea absolvenţilor liceului sanitar de a urma cursuri de echivalare cu profesia de asistent medical.

Reclamanţii au absolvit cursurile de echivalare în aprilie 1992 şi au primit diplome care le atestă calificarea de „asistent medical", astfel că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 84/1995 a învăţământului, documentul lor de atestare nu corespundea noii legi: potrivit art. 53 alin. (2) din lege (în Capitolul VIII „Învăţământul postliceal") promovarea examenului de absolvire de dreptul la obţinerea unui certificat de competenţe profesionale.

Cu toate acestea, HG nr. 797/1997 schimbă fundamental atât mecanismul de echivalare, cât şi terminologia referitoare la documentul de atestare. Nu mai este echivalată calificarea de „soră medicală" cu cea de „asistent medical" pe baza unui certificat de competenţe profesionale, ci se echivalează studiile absolvenţilor liceelor sanitare (promoţiile 1976-1994) care au urmat şi au promovat cursul cu durata de un an pentru echivalare cu nivelul studiilor postliceale sanitare, pe baza unei diplome de studii.

Această inconsecvenţă a actelor normative succesive emise referitor la această profesie a fost de natură să le aducă prejudicii reclamanţilor ale căror documente de calificare nu sunt considerate şi documente de studii.

Or, în prezent Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, prevede că profesia de asistent medical se exercită de către posesorul unui "titlu oficial de calificare" (art. 1) pe care art. 2 lit. d) îl desemnează cu trimitere la documentele prevăzute în anexa 1 a legii.

Iar în Anexa 1 pct. I „Titluri oficiale de calificare de asistent medical, dobândite în România", la alin. (2) „asistent medical cu studii postliceale" sunt enumerate patru tipuri de titluri: a) diplomă de absolvire şcolară postliceală sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţământului şi Ministerul Educaţiei Naţionale; b) certificate de absolvire şcolară sanitară eliberat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului; c) certificate de competenţe profesionale eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării; d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii.

Reclamanţii nu au nici un astfel de act de studii, ceea ce justifică interesul lor legitim de a formula acţiunea sub incidenţa art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, dreptul reclamanţilor de a primi certificatul de studii s-a născut sub incidenţa Legii nr. 84/1995 şi a HG nr. 797/1997, aceasta din urmă nefiind abrogată. Chiar Ordinul nr. 3080/2005 pe care îl invocă recurenta a fost emis de ea în executarea acestei hotărâri a Guvernului.

În fine, trebuie avut în vedere că dispoziţiile art.6 din Ord.nr. 3080/2005 al M.E.C. pe care recurenta le invocă drept esenţiale în soluţionarea cauzei, au fost anulate prin sentinţa civilă nr. 138 din 5 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova definitivă şi irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, împotriva sentinţei civile nr. 72 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4021/2007. Contencios