ICCJ. Decizia nr. 4066/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4066/2007
Dosar nr. 5291/1/200.
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Recurentele R.C.C.C., în nume propriu şi în numele celor 53 de cooperative de credit afiliate, C.C.C. Brăila, Moldova - C.C. Iaşi, Moldova C.C. Galaţi, Teleajenul C.C. Blejoi, C.C.C. Curtea de Argeş, V.R. - C.C. Tecuci, Barcău C.C. Marghita, C.C.C. Huedin, Creditul de Vest - C.C. Oradea, C.C.C. Piteşti, Napoca - C.C. Cluj Napoca şi S. C.C. Teiuş au formulat recurs împotriva hotărârii nr. 2 din 2 februarie 2006 a Consiliului de administraţie al B.N.R., precum şi împotriva hotărârii nr. 26 din 30 noiembrie 2005 a B.N.R., prin care s-au respins cererea de autorizare a funcţionării R.C.C.C. şi a cooperativelor de credit afiliate şi contestaţiile formulate împotriva primei hotărâri.
Recurentele au solicitat anularea celor două hotărâri contestate şi obligarea intimatei să emită o nouă hotărâre, prin care să admită cererea de autorizare a funcţionării, motivând că au îndeplinit condiţiile legale de capitalizare pentru sfârşitul lunii precedente depunerii cererii de autorizare şi au prezentat argumentele de natură economică şi de ordin formal-juridic privind încadrarea lor în dispoziţiile legale referitoare la capitalul minim, fondurile proprii şi celelalte norme emise în aplicarea OUG nr. 97/2000 şi a Legii nr. 58/ 1998 privind activitatea bancară.
Referitor la cerinţele de capitalizare impuse de normele bancare, recurentele au arătat că au fost respectate la data cererii de autorizare şi ulterior, nivelul capitalizării s-a îmbunătăţit în permanenţă, ajungând la 31 decembrie 2005 la maximum prevăzut de lege, ceea ce dovedeşte capacitatea grupului recurentelor de a realiza obiectivul de bază şi anume, întrajutorarea membrilor cooperatori din toată tara.
Argumentând din punct de vedere economic cererea lor, recurentele au susţinut că hotărârile intimatei nu s-au întemeiat pe actele de control ale B.N.R. şi pe studiul de fezabilitate care confirmă că dispun de condiţiile necesare pentru a desfăşura o activitate eficientă şi durabilă, atât în privinţa datelor obiective (nivel de capitalizare, calitate a portofoliului de credite, rezultate financiare, nivel al solvabilităţii) cât şi în privinţa datelor subiective (plan de afaceri, reglementări interne, resurse umane disponibile).
Din punct de vedere formal-juridic, s-a susţinut că hotărârile intimatei conţin erori de interpretare a normelor legale sau cu privire la documentaţiile depuse pentru autorizare, în sensul că nu au fost luate în considerare înscrisurile depuse după adoptarea hotărârii ori au fost considerate ca esenţiale o serie de omisiuni neintenţionate în curriculum vitae depuse de conducătorii cooperativelor.
Intimata B.N.R. a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, motivând că recurentele nu au formulat critici asupra motivelor pentru care le-a fost respinsă cererea de autorizare, analizând normele şi reglementările emise cu privire la activitatea organizaţiilor cooperatiste de credit.
In interesul recurentelor au formulat cereri de intervenţie accesorii V.R. - C.C. Tecuci şi P.C. - C.C. Ploieşti, solicitând anularea celor două hotărâri emise de intimată şi emiterea unei hotărâri de admitere a cererii de autorizare.
Cererile de intervenţie au fost admise în principiu în Şedinţa publică din 21 februarie 2007 şi la aceeaşi dată s-a precizat că V.R. - C.C. Tecuci a renunţat la judecata recursului declarat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile şi cererile de intervenţie pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr.26 din 30 noiembrie 2005, B.N.R. a respins cererea de autorizare a funcţionării R.C.C.C. şi a 48 de cooperative în baza art. 145 lit. a) şi b) din OUG nr.97/2000, completată şi modificată prin Legea nr. 200/2000 şi Legea nr. 122/2004 şi a normelor şi reglementărilor emise de B.N.R, iar autorizarea a 6 cooperative de credit a fost respinsă pentru neîndeplinirea prevederilor art. 6 din OUG nr. 97/ 2000.
Contestaţiile formulate împotriva acestei hotărâri de R.C.C.C., în nume propriu şi în numele celor 53 de cooperative afiliate, de Moldova - C.C. Galaţi, Teleajenul - C.C. Blejoi, Concordia - C.C. Brăila, Moldova - C.C. Iaşi au fost respinse de Consiliul de administraţie al B.N.R. prin hotărârea nr. 2 din 22 februarie 2006.
Motivele de nelegalitate invocate de recurente cu privire la cele două hotărâri emise de intimată sunt neîntemeiate, întrucât au fost respectate prevederile legale referitoare la soluţionarea cererilor de autorizare şi a contestaţiilor formulate în baza art. 149 alin. (l) din Legea nr. 58/1998, republicată.
Din documentaţiile întocmite pentru adoptarea hotărârilor contestate rezultă că proiectul de autorizare a cooperativelor recurente a fost analizat şi evaluat atât pe bază individuală, cât şi colectivă, avându-se în vedere aspectele de legalitate şi considerentele de oportunitate referitoare la capacitatea cooperativelor de credit, a casei centrale şi a reţelei de a desfăşura activitatea de creditare.
Susţinerile recurentelor privind îndeplinirea condiţiilor legale de capitalizare pentru sfârşitul lunii precedente depunerii cererii de autorizare, 30 aprilie 2005 sunt nefondate, întrucât actele încheiate cu ocazia verificărilor efectuate la sediul cooperativelor de credit din reţea, semnate şi de către reprezentanţii legali ai acestora, dovedesc numeroase situaţii în care calculul fondurilor proprii ale cooperativelor respective a fost refăcut de inspectori, rezultând niveluri diminuate faţă de cele stabilite de cooperative.
Astfel, s-a constatat că în cazul unor cooperative s-a înregistrat un nivel al fondurilor proprii sub limita legală de 3 miliarde lei, stabilită la art. 7 alin. (l) din Norma B.N.R. nr. 13/2002, iar la data de 30 aprilie 2005 un număr de 9 cooperative de credit se aflau în situaţia de a încălca cerinţele legale privind nivelul minim al fondurilor proprii.
Potrivit art. II alin. (4) şi alin. (7) lit. g) din OUG nr. 97/2000, capitalul şi fondurile proprii, calculate pentru sfârşitul lunii precedente datei depunerii cererii de autorizare, atât la nivelul casei centrale şi al fiecărei cooperative de credit afiliate, cât şi al reţelei, trebuie să se situeze cel puţin la nivelurile prevăzute de reglementările B.N.R. pentru organizaţiile cooperatiste de credit, niveluri ce trebuie respectate şi pe parcursul procesului de autorizare.
In consecinţă, cererile de autorizare ale recurentelor au fost corect respinse pentru neîndeplinirea prevederilor art. 145 lit. b) din OUG nr. 97/2000 şi art. 7 alin. (l) din Norma B.N.R. nr. 13/2002.
Apărările recurentelor privind întocmirea şi depunerea documentaţiei de autorizare în conformitate cu dispoziţiile art. 145 lit. a) din OUG nr. 97/2000 sunt de asemenea nefondate, întrucât studiul de fezabilitate nu corespunde Normei B.N.R. nr. 7/2004, în condiţiile în care previziunile făcute nu au fost susţinute de situaţia existentă şi confirmată cu ocazia verificărilor întreprinde la sediul cooperativelor din reţea.
Conform art. II parag. 7 lit. d) din OUG nr. 97/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 122/2002, din studiul de fezabilitate trebuie să rezulte îndeplinirea cerinţelor legale, precum şi capacitatea reţelei de a funcţiona în scopul pentru care s-a înfiinţat, cu respectarea cerinţelor prudenţiale aplicabile caselor centrale, printre care şi cerinţa prevăzută în art. 171 din actul normativ sus menţionat cu privire la menţinerea unui nivel minim al capitalului, potrivit reglementărilor B.N.R., respectiv Norma nr. 13/2002, modificată şi completată prin Norma nr. 8/2004.
Argumentul economic invocat de recurente că funcţionarea casei centrale şi a cooperativelor de credit afiliate răspunde unei nevoi reale a pieţei financiare din România, adresându-se persoanelor cu venituri mici şi mijlocii preponderent din mediul rural a fost corect respins de intimată faţă de informaţiile cuprinse la pct. 2.2.1.1. din studiul de fezabilitate şi din care rezultă că reţeaua se adresează în egală măsură mediului urban şi celui rural-preorăşenesc.
Susţinerea recurentelor că intimata a săvârşit un abuz de drept prin aplicarea reglementărilor bancare, care nu erau incidente cererilor de autorizare, va fi respinsă ca nefondată, întrucât activitatea bancară este supusă aceleiaşi legislaţii, indiferent dacă este desfăşurată de bănci, organizaţii cooperatiste de credit sau alte instituţii de credit.
In art. 2 lit. k) din OUG nr. 97/2000 s-a prevăzut expres că activitatea bancară permisă desfăşurării activităţii organizaţiilor cooperatiste de credit este supusă prevederilor Legii nr. 58/1998 şi reglementărilor B.N.R.
În aplicarea legii speciale, OUG nr. 97/2000, aprobată prin Legea nr. 200/2000, modificată prin Legea nr. 122/2004, B.N.R. a emis norme şi reglementări de aplicare privind autorizarea organizaţiilor cooperatiste de credit privit capitalul minim, fondurile proprii, clasificarea creditelor, constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, precum şi cu privire la autorizarea organizaţiilor cooperaţiei de credit şi a organizaţiilor cooperatiste de credit.
In consecinţă, cererile de autorizare au fost corect soluţionate de intimată prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 58/1998, ale Legii nr. 122/2004 şi ale normelor emise în aplicarea lor.
Prin înscrisurile prezentate în recurs nu s-a dovedit o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de intimată cu privire la neîndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de normele bancare pentru capitalul minim, fondurile proprii, clasificarea creditelor sau constituirea provizioanelor.
In raport de situaţia astfel constatată, prin examinarea fiecărui înscris prezentat şi prin analiza detaliată a tuturor obiecţiunilor şi apărărilor formulate de recurente, intimata a aplicat corect reglementările în domeniu, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admiterea cererii de autorizare.
Susţinerile privind remedierea pe parcursul procesului de autorizare a unora din deficienţele semnalate vor fi respinse, întrucât cooperativele de credit şi casa centrală au obligaţia să respecte cerinţele legale pe tot parcursul procesului de autorizare şi nerespectarea acestora constituie motiv de respingere a cererii de autorizare.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de anulare a hotărârilor contestate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate şi, pe cale de consecinţă, vor fi respinse şi cererile de intervenţie formulate în interesul recurentelor, urmând a se lua act de renunţarea la judecarea recursului declarat de V.R. - C.C. Tecuci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de R.C.C.C. Baia Mare în nume propriu cât şi în numele celor 53 de cooperative afiliate, precum şi recursurile formulate de C.C.C. Brăila, C.C.C. Piteşti, Creditul de Vest - C.C. Oradea, C.C.C. Huedin, Barcău C.C. Marghita Bihor, V.R. - C.C. Tecuci, C.C.C. Curtea de Argeş, Moldova - C.C. Iaşi, S.C.C. Teiuş - Alba, T.C.C. Blejoi, Napoca - C.C. Cluj Napoca, Moldova C.C. Galaţi, împotriva hotărârii nr. 2 din 2 februarie 2006 şi a hotărârii nr. 26 din 30 noiembrie 2005 ale Consiliului de administraţie al B.N.R., ca nefondate, precum şi cererile de intervenţie formulate în interesul recurentelor de V.C.C. Tecuci şi de P.C.C.C. Ploieşti.
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de V.R. - C.C. Tecuci împotriva aceloraşi hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4065/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4075/2007. Contencios → |
|---|
