ICCJ. Decizia nr. 4081/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4081/2007
Dosar nr. 278/46/200.
Şedinţa publică din 25 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.V. a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) pentru a fi obligat să-i elibereze copie de le documentaţia întocmită de SC A. SA Bucium Iaşi cu privire la diminuarea capitalului social.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului pentru a obţine copia solicitată referitoare la propunerea de a împuternici reprezentanţii pârâtului în adunarea generală a acţionarilor, de a diminua capitalul social al societăţii cu valoarea terenurilor agricole şi a celor aflate permanent sub luciu de apă, dar nu a primit răspuns, deşi au trecut mai mult de 30 zile de la formularea cererii. Justifică interesul formulării acţiunii şi vătămarea creată prin faptul că documentele respective trebuiau depuse la Judecătoria Iaşi, unde se află pe rol dosarul nr. 10962/2004, având ca obiect pretenţii ca urmare a refuzului pârâtului de a le pune la dispoziţia instanţei şi a expertului desemnat în cauză.
Prin sentinţa nr. 27/F-C din 2 aprilie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului V.V., obligând pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să-i elibereze documentaţia depusă de SC A. SA Bucium Iaşi în conformitate cu OUG nr. 198/1999 şi a Ordinului nr. 28/2000 privind aprobarea diminuării capitalului social.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege prin nesoluţionarea cererii în termenul legal, acţiunea fiind admisă în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004.
In esenţă, instanţa de fond a arătat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamantul s-a adresat pârâtului la data de 22.12.2006, cu cererea privind eliberarea documentelor depuse de SC A. Bucium SA Iaşi cu privire la diminuarea capitalului social cu valoarea terenurilor agricole şi a celor aflate permanent sub luciu de apă, pentru a fi utilizate la soluţionarea dosarului nr. 10.962/2004, aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi şi că pârâtul nu i-a răspuns reclamantului şi nu şi-a motivat refuzul nici prin apărarea formulată în cauză.
S-a mai precizat că potrivit art. 13 alin. (2) din OUG nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, acţiunile de privatizare şi/sau de concesionare se vor „desfăşura în condiţii de eficienţă şi de transparenţă" şi că, atâta vreme cât pârâtul a refuzat să satisfacă doleanţa reclamantului fără a-şi motiva refuzul, împiedicându-l astfel să-şi soluţioneze o altă cauză, este evidentă încălcarea acestor dispoziţii legale.
Împotriva sentinţei nr. 27/F-C din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul, în principal, a respingerii acţiunii reclamantului urmare admiterii excepţiei lipsei de interes şi, în subsidiar, a respingerii acţiunii urmare admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
A învederat recurentul că soluţia pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu ignorarea a două principii fundamentale de drept, cele ale rolului activ a judecătorului şi al aplicării imediate a legii civile noi.
Astfel, s-a arătat că instanţa de fond, când a admis acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulata, nu a avut in vedere dispoziţiile art. 33 din Legii 268/2001 prin care s-au abrogat dispoziţiile OUG nr. 198/1999. Prin legea arătata (intrată în vigoare la data de 7 iunie 2001) activitatea de privatizare a societăţilor comerciale a fost preluata de Agenţia Domeniilor Statului (art. 3 Legea 268/2001), instituţie de interes public, cu personalitate juridica buget propriu, surse extrabugetare, activitate financiara si comerciala independenta), care are ca atribuţiuni principale privatizarea societăţilor comerciale agricole care deţin în exploatare terenuri cu destinaţie agricolă, constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, administrarea societăţilor comerciale, concesionarea si/sau arendarea terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestora, si care prevede la Anexa 1 poz. 401 ca SC A. Bucium SA a fost preluata de A.D.S. astfel ca toate actele se regăsesc la nivelul A.D.S., prin preluare pe baza de protocol.
Deci, se constata faptul ca M.A.D.R. nu are competenţe si atribuţiuni in soluţionarea cererii formulata de reclamant respectiv calitate procesuala pasivă, întrucât competentele sale ( prevăzute prin OUG nr. 198/1999) au fost preluate, încă din anul 2001 (02 iunie 2001), de A.D.S. (Legea 268/2001), fapt ce trebuia cunoscut, atât de reclamant, cat mai ales de instanţa de fond, in exercitarea rolului sau activ.
Instanţa de fond a admis acţiunea prin încălcarea principiilor de drept potrivit cărora „în civil legea nu retroactivează" si „legea noua este de imediata aplicare", si prin nesocotirea condiţiilor cumulative necesare pentru a fi parte în proces (calitate procesuala, capacitate procesuala si existenta unui interes), calitatea procesuala pasiva presupunând existenta unei identităţi intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecaţii, dovada care nu s-a făcut, astfel ca soluţia pronunţata este netemeinică si nelegală.
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond a mai fost criticată şi pe temeiul că nu s-a verificat si daca reclamantul justifică interesul in promovarea acţiunii, respectiv folosul practic urmărit de acesta. S-a susţinut că nu a fost verificată existenta interesului întrucât, deşi se motivează soluţia de admitere a acţiunii reţinându-se ca reclamantul justifică vătămarea creată şi interesul formulării acţiunii prin aceea za. documentele solicitate trebuie depuse la dosarul nr. 10962/2004 (10962/245/2004) al Judecătoriei laşi, deoarece pârâtul din dosarul arătat a refuzat, la cererea instanţei si a expertului, sa le depună, omite sa facă verificările necesare.
Astfel, s-a învederat ca anterior promovării prezentei acţiuni (2 martie 2007), respectiv la data de 28 februarie 2007, a fost pronunţata soluţia in dosarul nr. 10962/2004 (motiv invocat de reclamant in justificarea interesului si reţinut in mod nelegal de instanţa de fond ) prin admiterea acţiunii. In condiţiile in care interesul nu este justificat, prin aceea ca nu este legitim, se constata ca cererea reclamantului trebuia respinsa de instanţa de fond, in principal ca fiind lipsita de interes, deoarece suntem in prezenta unei excepţii de fond, absoluta si peremptorie, care primează excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Fiind in prezenta unor excepţii de ordine publica conform art. 136 si art. 162 C. proc. civ. (excepţia lipsei de interes a reclamantului si excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale), ce pot fi ridicate oricând, chiar si in calea de atac a recursului, invocate si motivate in prezentul recurs, s-a solicitat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe cale de excepţie, în principal, respingerea acţiunii ca fiind lipsita de interes, iar in subsidiar, in cazul respingerii primei excepţii care primează, respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
Recursul este nefondat.
Acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.V. s-a întemeiat pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
In concret, prin acţiunea reclamantului s-a invocat nesoluţionarea de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (actualmente Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) a cererii transmisă la 22 decembrie 2006 prin scrisoare recomandată, prin care s-a solicitat comunicarea unei copii de pe documentaţia întocmită de SC A. SA BUCIUM SA în temeiul OUG nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă şi a Ordinului nr. 28/2000 al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, care a stat la baza emiterii mandatului special nr. 72.441 din 9 iunie 2000 prin care reprezentantul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în adunarea generală a acţionarilor societăţii menţionate a fost mandatat să aprobe diminuarea capitalului social cu contravaloarea terenului agricol în sumă de 5.658.050 mii lei.
Interesul reclamantului în obţinerea unei copii a documentaţiei care a stat la baza acordului dat de recurent, prin mandatar special, pentru diminuarea capitalului social al SC A. BUCIUM SA Iaşi de la suma de 24.246.675 mii lei la suma de 18.588.625 mii lei, la nivelul anului 2000, derivă din calitatea intimatului de acţionar persoană fizică la această societate, şi el subzistă şi în faza judecării recursului, în condiţiile în care, în raport de conţinutul acestei documentaţii, reclamantul are posibilitatea de a solicita, pe viitor, recunoaşterea şi valorificarea deplină a dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului pârât, invocată direct în recurs, nu este nici ea întemeiată, neavând relevanţă în cauză împrejurarea că la momentul înregistrării acţiunii în contencios administrativ OUG nr. 198/1999 era abrogată prin art. 33 al Legii nr. 268/200 î care a stabilit că activitatea de privatizare a societăţilor comerciale a fost preluată de Agenţia Domeniilor Statului, instituţie de interes public, cu personalitate juridică şi buget propriu, surse extrabugetare, activitate financiară şi comercială independentă.
Calitate procesuală pasivă în cauză, faţă de natura juridică a litigiului, nu poate avea decât recurentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, această instituţie având obligaţia legală, pe de o parte, de a răspunde, în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cererii formulate de reclamant la data de 22 decembrie 2006, şi, pe de altă parte, de a pune la dispoziţia intimatului documentaţia întocmită de SC A. BUCIUM SA Iaşi şi înaintată ministerului în cauză, în temeiul căreia s-a emis mandatul special nr. 72.441 din 9 iunie 2000 prin care reprezentantul fostului Minister al Agriculturii şi Alimentaţiei în adunarea generală a acţionarilor a fost mandatat să aprobe diminuarea capitalului social al societăţii cu suma de 5.658.050 mii lei reprezentând contravaloarea terenului agricol.
În raport de ele mai sus arătate, reţinând că excepţiile lipsei interesului reclamantului şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului sunt neîntemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 27/F-C din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
In aceste condiţii, fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata în favoarea intimatului V.V. a sumei de 102 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 27/F-C din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pe recurentul la plata sumei de 102 lei cheltuieli de judecată către intimatul V.V.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4075/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4095/2007. Contencios → |
|---|
