ICCJ. Decizia nr. 566/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 566/2007
Dosar nr.14065/1/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 171 din 5 septembrie 2006 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I.C. în contradictoriu cu M.J. – C.C.C.L.R.A. şi I.J.P.B.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamanta a solicitat pe calea contenciosului administrativ anularea deciziei pronunţată de C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J. în Dosarul nr. 491/2003 şi pe cale de consecinţă recunoaşterea acestei calităţi.
Prima Instanţă a stabilit că din probele dosarului nu rezultă nici o situaţie care să se încadreze în dispoziţiile art. 1,2 şi 3 din OUG nr. 214/1999 pentru acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 1945 - 22 decembrie 1989.
Relaţiile furnizate de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, S.R.I., S.P.N., L.B.P.H.B. şi SC R. SA Buzău au infirmat existenţa vreunor persecuţii constând în strămutare, restricţii domiciliare, urmăriri ale securităţii sau internări forţate în spitale de psihiatrie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta I.C. susţinând că hotărârea Instanţei de Fond este netemeinică şi nelegală deoarece din evidenţele I.J.P.B. rezultă că a fost obligată să se strămute în oraşul Sulina, desfăcându-i-se abuziv contractul de muncă la I.P.M.P.B.
Analizând actele dosarului de fond şi motivele de recurs, încadrabile în prevederile art.3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Înscrisurile depuse la Instanţa de Fond relevă în mod neechivoc că reclamanta a fost retrasă de la şcoală la cerere, încetarea contractului de muncă în anul 1977 a avut loc din iniţiativa reclamantei, în baza art. 129 din vechiul cod al muncii, iar în anul 1990 contractul de muncă a încetat ca urmare a unui transfer în interesul serviciului; totodată, instituţiile competente au comunicat Instanţei că reclamanta nu a avut dosar de securitate şi nu a figurat cu restricţii domiciliare sau internare forţată în spitale de psihiatrie.
Faţă de situaţia de fapt rezultată din probe, Instanţa de Fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor OUG nr. 214/1999, iar Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta I.C. împotriva sentinţei nr. 171 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 569/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
