ICCJ. Decizia nr. 509/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 509/2007
Dosar nr. 907/57/2006
Şedinţa publică de Ia 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.H., anularea Hotărârii nr. 1940/1589 din 14 februarie 2003 şi emiterea unei noi hotărâri de acordare a drepturilor conferite de Lege nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost încorporat la 19 aprilie 1953 de C.M.P. şi dus la detaşamentul de muncă din Bistriţa Năsăud, unde a efectuat lucrări de construcţii la diferite obiective.
Prin sentinţa civilă nr. 116/2006 din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată din oficiu, respingând în consecinţă contestaţia formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul contestă prin acţiune, Hotărârea nr. 1940/1589 din 14 februarie 2003 a C.J.P.H., iar Instanţa a soluţionat irevocabil, prin respingerea recursului, contestaţia formulată de reclamant, având acelaşi obiect şi părţi, prin sentinţa civilă nr. 122/2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G., susţinând că, în opinia sa, îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, fiind astfel îndrituit să beneficieze de măsurile în speţă.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
După cum în mod corect a reţinut şi prima Instanţă, prin sentinţa civilă nr. 122/2003 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, Instanţa a respins acţiunea formulată de D.G. privind anularea Hotărârii nr. 1940/1589 din 14 februarie 2003 a C.J.P.H., iar prin Decizia nr. 4399 din 2 decembrie 2003, recursul promovat împotriva acestei sentinţe a fost respins.
În conformitate cu prevederile legale este lucru judecat atunci când o a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, excepţia în acest sens putându-se ridica, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 C. proc. civ., de părţi şi de judecător.
În atare condiţii, se constată existenţa triplei identităţi de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ., respectiv părţi, obiect şi cauză, astfel încât în mod corect prima Instanţă a invocat, respectiv admis excepţia autorităţii de lucru judecat, respingând în consecinţă acţiunea formulată.
Pentru considerentele arătate, se constată că Instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinţei civile nr. 116/2006 din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 559/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
