ICCJ. Decizia nr. 4123/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4123/2007

Dosar nr. 9781/54/2006

Şedinţa publică din 26 octombrie 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 660 din 13 iulie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea prin care reclamanta P.A.G. solicita suspendarea executării actului administrativ nr. 5086/ C din 6 iunie 2006, precum şi a actelor subsecvente, respectiv procesul-verbal din 3 mai 2006 şi nota de constatare din 2 mai 2006, emise de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, respectiv, de preşedintele acestuia, judecător D.L., referitoare la dispoziţia de expertizare psihiatrică a reclamantei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/20045.

Astfel, se arată în considerentele hotărârii atacate, expertiza de specialitate este o modalitate de a verifica starea de sănătate mintală a judecătorului, care nu contravine legii ci, dimpotrivă, se circumscrie acesteia, fiind prevăzută de dispoziţiile art. 60 şi 62 din Legea nr. 303/2004; pentru acest motiv, nu se poate aprecia că efectuarea expertizei i-ar crea un prejudiciu de imagine sau profesional reclamantei, care este obligată, conform legii, încă de la momentul intrării în magistratură se supună testului psihic.

Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta P.A.G., invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta arată că instanţa de fond deşi a constatat că expertiza de specialitate este o modalitate de a verifica starea sănătăţii mintală a judecătorului care nu contravine legii, nu a verificat însă condiţiile legale în care se efectuează investigaţia medicală.

Procedura declarată de pârâţi, în temeiul art. 60 şi art. 62 din Legea nr. 303/2004 contravine legii întrucât susţine recurenta efectuarea expertizelor de acest gen trebuia să se realizeze cu respectarea art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 487/2002, art. 3 şi art. 5 din OG nr. 1/2000, art. 13 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi respectiv art. 25 din Regulamentul interior al instanţelor.

În concluzie se menţionează de către recurentă, modalitatea de verificare a stării sale de sănătate mintală contravine legii, fiind un abuz, astfel că nu se poate supune unei investigaţii până la analizarea legalităţii şi temeiniciei actelor administrative printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Un alt motiv de recurs îl reprezintă nepronunţarea asupra unor dovezi administrate care erau în opinia recurentei hotărâtoare pentru soluţionarea cererii de suspendare.

Se face astfel referire la actele medicale eliberate de medicul de familie şi medicul psihiatru, iar legat de prejudiciul de imagine şi profesional, la recunoaşterea pârâţilor din întâmpinare respectiv publicaţiile de presă depuse la dosar.

Recurenta mai arată că argumentele în fapt şi în drept, precum şi mijloacele de probă depuse reprezintă un caz bine justificat, conform art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 581 C. proc. civ.

În conformitate cu art. 305 C. proc. civ., recurenta a depus la dosar o serie de înscrisuri adresate diverselor ziare, avocaţi sau instituţii

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta P.A.G. a formulat cerere de suspendarea executării actului administrativ conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Din modul de redactare a cererii a motivelor de recurs se constată că suspendarea este fundamentată pe dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, având în vedere că a sesizat instanţa şi cu privire la anularea adresei nr. 5086/C/2006 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti şi a procesului-verbal al colegiului de conducere din data de 3 mai 2006 respectiv a notei de constatare din 02 mai 2006.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

În temeiul art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, caz în care suspendarea actului administrativ se poate dispune până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Este adevărat că art. 15 nu reia în mod expres cele două condiţii prevăzute de art. 14, dar în mod evident, tehnica legislativă utilizată impune interpretarea sistematică a celor două texte, ce reglementează două ipoteze ale aceleiaşi instituţii juridice,suspendarea exercitării actului administrativ.

Prin urmare este necesar să se aprecieze asupra cazului bine justificat şi asupra iminenţeiproducerii pagubei.

Existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative, emise în baza şi în vederea executării legii.

În cadrul procedurii de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi însă prejudiciat fondul litigiului, motiv pentru care în mod corect prima instanţă a efectuat o cercetarea sumară a aparenţei dreptului. S-a apreciat astfel că efectuarea expertizei de specialitate nu contravine legii şi în această fază procesului raportat la obiectul cererii cu care a fost investită prima instanţă a constatat că se circumscrie dispoziţiile art. 60 şi 62 din Legea nr. 303/2004.

Mai mult dintre condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 s-a apreciat că nu este dovedit un prejudiciu respectiv o „pagubă iminentă" ce s-ar produce ca urmare a executării actului administrativ.

Măsura suspendării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina reclamantului obligaţii a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Această condiţie nu este îndeplinită în speţă pentru că nu poate fi reţinut un prejudiciu profesional în condiţiile în care acest prejudiciu ar exista în fiecare caz în parte ar lipsi de substanţă dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată.

Mai mult aceste argumente invocate de recurentă privesc fondul cauzei prin care s-a solicitat anularea actelor menţionate şi nu suplinesc condiţiile prevăzute cumulativ de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa având posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului fără a fi prejudiciat fondul litigiului.

Trimiterea făcută de recurentă la dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., nu poate fi analizată, întrucât în prezenţa dispoziţiilor cu caracter special cuprinse în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cererea de ordonanţă preşedinţială prevăzută de art. 581 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, criticile de nelegalitate, nu pot fi reţinute şi în baza art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta P.A.G. împotriva sentinţei nr. 660 din 13 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4123/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs