ICCJ. Decizia nr. 416/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 416/2007
Dosar nr. 15/32/2006
Şedinţa publică de Ia 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/ 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 149 din 28 august 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins, pentru autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamantul M.I.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat, având în vedere identitatea de părţi, obiect şi cauză dintre prezenta acţiune şi cea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 131 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău şi rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4708 din 25 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.I. criticând-o pentru netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 4708 din 25 iunie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins ca nefondat recursul declarat de M.I., împotriva sentinţei civile nr. 131 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care a fost respinsă contestaţia promovată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. pentru anularea Hotărârii nr. 4048 din 22 aprilie 2003 emisă de pârâtă.
Instanţa de fond a interpretat judicios prevederile legale incidente pricinii de faţă, având în vedere că puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, bis de eadem re ne sit actio, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, res iudicata pro veritate habetur.
Astfel, lucrul judecat are efect exclusiv care face ca un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceiaşi cauză, să nu mai fie cu putinţă.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I., împotriva sentinţei nr. 149 din 28 august 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 415/2007. Contencios. Custodie publică. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 418/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
