ICCJ. Decizia nr. 415/2007. Contencios. Custodie publică. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 415/2007
Dosar nr. 8120/2/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Autoritatea pentru Străini a chemat în judecată pe pârâtul C.T., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună prelungirea duratei măsurii de luare în custodie publică.
În motivare, reclamanta a arătat că cetăţeanul turc a intrat în România la data de 17 mai 2006, sub două identităţi, constatându-se că acesta a trecut ilegal frontiera de stat a României şi întrucât nu poseda document de călătorie, nu a putut fi returnat în termenul de 24 de ore în conformitate cu dispoziţiile art. 87 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004, motiv pentru care s-a dispus luarea în custodie publică pentru o perioadă de 30 de zile.
La data de 4 august 2006, cetăţeanul turc a depus o cerere de acordare a statutului de refugiat, însă datorită faptului că acesta a intrat în România în perioadele de interdicţie, folosind identităţi false, s-a considerat că străinul prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, în temeiul art. 134 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 194/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 482/2004, pe perioada procedurii de determinare a statutului de refugiat, străinul poate rămâne în continuare în custodia Autorităţii pentru Străini, fiind suspendată returnarea.
Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 93 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, completată prin Legea nr. 482/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1716 din 23 august 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Străini şi a dispus prelungirea duratei luării în custodie publică a pârâtului pe o durată de 5 luni.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 93 alin. (5) din OUG nr. 194/2002, s-a făcut dovada imposibilităţii returnării pârâtului în termenul de 30 de zile, termen prevăzut de art. 93 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, pe perioada procedurii de determinare a statutului de refugiat, străinul putând rămâne în continuare în custodia Autorităţii pentru Străini, impunându-se această măsură, având în vedere că s-a reţinut că pârâtul a mai intrat în România, sub două identităţi, iar împotriva sa s-a instituit consemnul naţional până la data de 11 aprilie2016, prezentând pericol social pentru România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, C.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare a susţinut că în rezoluţia procurorului de luare în custodie nu se face referire la împrejurarea că prezintă pericol pentru siguranţa statului sau ordinea publică, întrucât aceasta ar fi condus la declararea sa ca indezirabil, potrivit dispoziţiilor art. 83 din OUG nr. 194/2002, astfel că instanţa de fond în mod greşit a dispus prelungirea măsurii luării sale în custodie, întrucât aceasta încetase de drept.
Analizând soluţia instanţei de fond, motivele recursului formulat, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Prin Decizia nr. 433256 din 3 august 2006, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini a dispus returnarea cetăţeanului turc C.T., întrucât acesta a trecut ilegal frontiera de stat a României, însă nu a putut fi returnat, ca urmare a faptului că asupra sa nu au fost găsite documente de călătorie care să-i ateste identitatea, motiv pentru care s-a întocmit, sub nr. 433256 din 3 august 2006, Nota de introducere în Centrul de Cazare al Străinilor luaţi în custodie publică Bucureşti, precum şi referatul nr. 11736/ TDA/2 din 3 august 2006, de propunere pentru luarea acestuia în custodie.
Prin referatul nr. 11736/TDA/2 din 3 august 2006, Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, luarea în custodie a numitului C.T., având în vedere că acesta a intrat ilegal în România, la data de 17 mai 2006, prin P.T.F. Aeroport Internaţional „Henri Coandă", sub identitatea falsă B.Y. Din verificările efectuate a rezultat că cetăţeanul turc a mai intrat în România, sub încă două identităţi false, şi anume, de G.H. şi G.S.
Din adresa din data de 31 mai 2006, emisă de Consulatul General al Republicii Turcia la Constanţa, rezultă că identitatea reală a cetăţeanului turc este C.T., născut la data de 15 aprilie 1972, în localitatea Yumurtalik.
Se mai precizează că acesta s-a folosit în repetate rânduri, în mod fraudulos, de identitatea cetăţenilor G.S., născut la 20 iunie 1974 în Yumurtalik şi G.H. născut la 1 martie 1969 în Yumurtalik, în vederea obţinerii de paşapoarte, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, acesta fiind condamnat la executarea unui an de închisoare de către Instanţa din Adana.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia din data de 3 august 2006, înregistrată sub nr. 2694/11-5/2006, a dispus luarea în custodie publică a numitului C.T., cetăţean turc, născut la data de 15 aprilie 1972 în Turcia, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 3 august 2006, până la data de 1 septembrie 2006.
Ca urmare a cererii de acordare a statutului de refugiat a solicitantului C.T., înregistrată sub nr. 417 l/din data de 4 august 2006, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a comunicat Autorităţii pentru Străini, prin adresa nr. 1918204 din data de 4 august 2006, că solicitantul a primit accesul la procedura de acordare a statutului de refugiat şi se bucură de drepturile prevăzute la art. 14 din OG nr. 102/2000, urmând ca ulterior comunicării situaţiei acestuia, cererea să fie analizată în procedură ordinară sau accelerată.
Susţinerea recurentului, potrivit căreia măsura luării sale în custodie a încetat de drept ca urmare a faptului că din cuprinsul Rezoluţiei Procurorului de luare în custodie, nu rezultă că recurentul-pârât prezintă pericol pentru siguranţa statului sau ordinea publică, apreciind că-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 93 alin. (7) din OUG nr. 194/2002, nu poare fi reţinută, având în vedere că acesta nu a făcut dovada că s-ar aflaîntr-una din situaţiile prevăzute de art. 89 din OUG nr. 194/2002.
Pe de altă parte însă, dispoziţiile art. 93 alin. (71) din OUG nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004, prevăd imperativ că fac excepţie de la prevederile alin. (7), situaţiile în care, pentru raţiuni de siguranţă naţională sau ordine publică, se impune îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României sau menţinerea străinului în custodie publică, până la finalizarea procedurii pentru acordarea statutului de refugiat.
Or, prin adresa nr. 1918204 din 4 august 2006, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi menţionează că cererea de acordare a statutului de refugiat a numitului C.T. va fi analizată în procedură ordinară sau accelerată, la dosarul cauzei neexistând nici un înscris care să ateste că procedura pentru acordarea statutului de refugiat a fost finalizată.
Înalta Curte constată, însă, că recursul este inadmisibil, faţă de împrejurarea că recurentul nu a atacat Rezoluţia Procurorului de luare în custodie, în termen de 5 zile, la Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 93 alin. (8) din OUG nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 482/2004.
În acest context, recursul împotriva sentinţei de prelungire a duratei măsurii de luare în custodie nu poate fi admisibil.
Recurentul nu a fost împiedicat prin nici o împrejurare să introducă o plângere în instanţă, pentru a ataca Rezoluţia de luare în custodie, nefiindu-i îngrădit dreptul la examinarea cauzei sale în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi ale art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, drept instituit prin prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de acces la un tribunal.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este inadmisibil şi în raport cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.T., împotriva sentinţei nr. 1716 din 23 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 416/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
