ICCJ. Decizia nr. 4152/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4152/2007
Dosar nr. 514/2/2007
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, U.N.P.I. din România, a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 937 din 29 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii atacate.
În motivarea cererii se susţine că are incidenţă în cauză art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât în mod greşit instanţa de fond a reţinut că uniunea nu a identificat în concret, faptele săvârşite de intimata L.D., fapte care să contravină prevederilor art. 38 lit. j) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a U.N.P.I. din România, raportat la art. 17 din codul de etică şi disciplină al Uniunii.
Astfel s-a reţinut că intimata nu a respectat dispoziţia expresă a Legii nr. 64/1995 atunci când nu a ţinut cont de declaraţia debitoarei de a se organiza, nu a manifestat reţinere la angajarea lucrării pe care nu a putut să o realizeze în bune condiţii ( dreptul de administrare al debitoarei a fost ridicat de la data dobândirii procedurii – SC L.I.P.U.R.L. SA ridicând din casierie fără proces verbal sau alt act justificativ, sumele existente, a ridicat toate ştampilele, a concediat personalul şi a anulat toate rezervările confirmate înainte de deschiderea procedurii, depăşindu-şi abuziv atribuţiile).
În aceste condiţii susţine recurenta, potrivit art. 38 lit. j) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Uniunii aprobat prin Ordinul M.J. nr. 2986/C/1995, reţinându-se că L.D. nu a abordat cu competenţă profesională activitatea desfăşurată a fost sancţionată intimata-contestatoare.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 937 din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantelor SC L.I.P.U.R.L. SA şi L.D. în contradictoriu cu U.N.P.I. din România şi a anulat Decizia nr. 60/8 decembrie 2006 emisă de Comisia Superioară de disciplină a U.N.P.I. din România.
Totodată s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării deciziei nr. 60/8 decembrie 2006 iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1210 lei.
S-a reţinut că prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii SC L.I.P.U.R.L. SA şi L.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta U.N.P.I. din România, anularea deciziei nr. 60 din 8 decembrie 2006 pronunţată de C.S.D.
Prin actul administrativ contestat s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei L.D. cu „suspendarea pe o perioadă de 3 luni" conform art. 14 alin. (1) lit. 6 din OUG nr. 79/1999 aprobată prin Legea nr. 505/2002.
Instanţa nu a reţinut motivul de nulitate al deciziei contestate, invocat de reclamanţi prin notele scrise, în sensul că noul Regulament de organizare şi funcţionare al U.N.P.I. din România în aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 86/2006, a fost publicat ulterior emiterii deciziei contestate.
A reţinut însă că în cauză nu ar fi fost probate cu acte în dosarul de cercetare disciplinară, aspecte concrete de nerespectare de către reclamanta L.D. a codului deontologic al profesiei de practician în insolvenţă şi lipsa de obiectivitate şi profesionalism faţă de debitoarea SC S.M. SA.
Instanţa a reţinut sub acest aspect că cele sesizate de SC S.M. SA cu privire la activitatea profesională a reclamantei L.D. au făcut şi fac obiectul în continuare a unor dosare comerciale şi penale pe rolul organelor şi instanţelor judecătoreşti de pe raza Curţii de Apel Constanţa iar în unele din aceste hotărâri nu „s-au calculat de judecătorul sindic competent, încălcări privind exercitarea atribuţiilor conform Legii nr. 64/1995 republicată".
Avându-se în vedere actele cauzei, recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este nelegală şi admiţându-se recursul declarat, sentinţa urmează a fi modificată, potrivit art. 312 C. proc. civ.
Ceea ce trebuia să facă instanţa era să analizeze, potrivit actelor cauzei, dacă actul administrativ atacat este sau nu abuziv, este sau nu legal.
Împrejurarea că pe rolul instanţelor mai sunt cauze legate de activitatea reclamantei - intimate, este o situaţie ce nu are relevanţă în cauză, cu atât mai mult cu cât hotărârile pronunţate nu sunt definitive şi irevocabile.
Împrejurarea că nu s-a admis cererea de înlocuire a administratorului provizoriu – reclamanta SC L.I.P.U.R.L. SRL – Decizia nr. 940 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa este o împrejurare nerelevantă sub aspectul verificării legalităţii Deciziei nr. 60 din 8 decembrie 2006.
Sub aspectul acestui act administrativ, în mod corect C.S.D. a reţinut încălcarea de contestatoare a prevederilor art. 38 lit. j) din Regulament – încălcarea principiilor fundamentale de etică, definite de codul de etică, respectiv a art. 33 care prevede că „membrii uniunii vor aborda cu competenţă profesională activitatea desfăşurată şi vor arăta preocupare pentru sporirea prestigiului profesiei, manifestând reţinere în angajarea unor lucrări pe care nu le pot realiza în bune condiţii".
Contestatoarea nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 64/1995 care nu îngrădeşte dreptul debitoarea de a se reorganiza. Dreptul de administrare al debitoarei nu se putea ridica cât timp prin declaraţia din 31 mai 2006, debitoarea SC S.M. SA (care a şi reclamat-o pe L.D.) şi-a declarat intenţia de reorganizare, în termen legal respectiv la 31 mai 2006.
Deontologia profesională ar fi trebuit să o oblige pe L.D. (administratorul judiciar) să refuze numirea provizorie făcută de Judecătorul Sindic, dacă, deşi în raportul ei a constatat că debitoarea se poate reorganiza în fapt administratorul judiciar nu dispunea de suportul logistic pe care îl presupunea reorganizarea.
Aşa fiind în mod corect a fost emis actul administrativ contestat şi în mod greşit a fost anulat acesta de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.N.P.I. din România împotriva sentinţei civile nr. 937 din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi pe fond respinge ca neîntemeiată acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4150/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4153/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
