ICCJ. Decizia nr. 4153/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4153/2007

Dosar nr. 413/33/2007

Şedinţa publică din 31 octombrie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 294 din 18 mai 2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M., în calitate de soţie supravieţuitoare a lui M.F., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj şi pe cale de consecinţă, a dispus anularea hotărârii nr. 20188 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă, obligând pe acesta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941 – 15 octombrie 1944, începând cu data de 1 august 2005.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că deşi acţiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 12 martie 2007 iar, potrivit borderoului de corespondenţă depus la dosar, hotărârea contestată a fost expediată de pârâtă la 11 august 2006, nu poate fi admisă excepţia tardivităţii acţiunii întrucât nu s-a făcut dovada primirii efective a hotărârii, de către reclamantă.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale şi martori, atât a refugiului soţului său, din localitatea de domiciliu, în localităţile Cojocna Nouă, Cianu Mare şi Turda, judeţul Cluj, cât şi a faptului că refugiul a fost determinat de persecuţia etnică la care acesta a fost supus, dată fiind apartenenţa lui la comunitatea evreiască din România.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, invocând lipsa de credibilitate a martorilor care, susţine recurenta, au dat declaraţii în favoare mai multor persoane din localitatea Cojocna şi din afara ei, deşi era vorba de situaţii individuale diferite.

Recurenta a contestat de asemenea şi valoarea probantă a adeverinţei emise de Arhivele Naţionale - direcţia judeţeană Cluj în condiţiile în care acest în scris menţionează numai inexistenţa evidenţelor privind refugiul soţului reclamantei.

S-a invocat de asemenea, că un ultim motiv de recurs, tardivitatea acţiunii, astfel cum a fost susţinută în faţa instanţei de fond.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

În mod corect instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamantei a fost formulată în termen atâta vreme cât din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă data la care hotărârea emisă de pârâtă i-a fost comunicată, iar borderourile depuse în copie de către pârâtă, atât în dosarul de fond cât şi în cel de recurs, nu fac dovada datei la care reclamanta a luat efectiv cunoştinţă de conţinutul hotărârii contestate.

Pe fondul cauzei instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art. 4 din HG nr. 127/2002 dovada încadrării în situaţiile reglementate prin Legea nr. 189/2000 se poate face cu acte eliberate de organele competente sau, în lipsa acestor cu declaraţii de martori, iar declaraţiile de martori aflate în dosarul cauzei, atât cele autentificate cât şi cea dată în instanţă, sub prestare de jurământ, sunt unanime în a confirma susţinerile reclamantei, neexistând la dosar nici o probă care să confirme suspiciunile pârâtei cu privire la sinceritate acestor persoane.

Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţată de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 294 din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4153/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs