ICCJ. Decizia nr. 4291/2007. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4291/2007
Dosar nr. 3453/35/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC R.M. SRL Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Oradea anularea actului administrativ fiscal emis sub forma titlului executoriu din 08 septembrie 2006 al Serviciului de executare silită din cadrul Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Oradea precum şi a somaţiei înregistrată sub acelaşi număr, în data de 7 septembrie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin adresa din 17 octombrie 2006 a compartimentului Soluţionare contestaţii administrativ fiscale din cadrul Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Oradea i-a fost returnată contestaţia formulată pe cale administrativă, prin care a solicitat anularea actelor administrative mai sus menţionate, apreciind că ar fi vorba de o contestaţie la executare pe care nu ar fi competentă să o soluţioneze.
S-a arătat că actul administrativ fiscal emis sub forma titlului executoriu este nelegal, stabilirea obligaţiilor fiscale din cuprinsul acestuia fiind efectuată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materia impozitelor şi taxelor locale din C. fiscal, C. proCod Fiscal şi Constituţia României.
Obligaţiile din actul contestat au fost stabilite în baza art. 3 pct. a din Hotărârea nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului Oradea privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2006. Conform acestui articol impozitul pentru clădirile aparţinând contribuabililor persoane juridice, clădiri care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani, este de 10% din valoarea contabilă a acestor clădiri, la acest impozit adăugându-se o majorare de 300%, astfel încât cota efectivă a impozitului pentru o clădire nereevaluată în ultimii 3 ani, aparţinând unui contribuabil persoană juridică, devine 40% din valoarea contabilă a respectivei clădiri.
C.L. al Municipiului Oradea avea, conform art. 287 şi art. 288 din Cod Fiscal, atât obligaţia de a adopta hotărârea privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2006, cât şi posibilitatea majorării impozitelor şi taxelor locale prin derogare de la cotele de impozitare stabilite de Cod Fiscal, numai până la data de 11 octombrie 2005, când expira termenul de 45 de zile lucrătoare prevăzut de textele de lege anterior menţionate.
Cu toate acestea, Consiliul Local al Municipiului Oradea, încălcând vădit legea, a adoptat hotărârea privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2006 de abia la data de 22 decembrie 2005 cu nerespectarea termenului expres prevăzut de Cod Fiscal
Reclamanta a mai precizat că datorită faptului că termenul legal pentru adoptarea hotărârii C.L. al Municipiului Oradea pentru aprobarea taxelor şi impozitelor aplicabile pentru perioada fiscală viitoare (2006) nu a fost respectat, a plătit impozitul pe clădiri conform procentului aplicat în anul fiscal anterior (12%), acesta fiind oricum mai mare decât procentul maxim stabilit prin art. 253 alin. (6) din Cod fiscal (10%).
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea arătând că este o acţiune în contencios administrativ formulată în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva refuzului nejustificat al pârâtei Primăriei Municipiului Oradea de a soluţiona cererea prin care a solicitat anularea titlului executoriu din 08 septembrie 2006.
Reclamanta consideră nejustificat refuzul pârâtei de a soluţiona cererea prin care a solicitat anularea titlului executoriu întrucât, potrivit art. 175 alin. (1) C. proCod Fiscal, se poate formula contestaţie împotriva oricărui act administrativ fiscal.
S-a menţionat că potrivit art. 41 C. proCod Fiscal, prin act administrativ fiscal se înţelege orice act emis de către organul fiscal în aplicarea legislaţiei privind stabilirea sau modificarea drepturilor şi obligaţiilor fiscale, astfel că acţiunea este întemeiată.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni, reclamanta apreciază că aceasta revine Curţii de Apel Oradea în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a solicitat instanţei să dispună întoarcerea executării, întrucât, în baza somaţiei emise în temeiul titlului executoriu contestat, a fost deja executată pentru întreaga sumă iar în temeiul prevederilor art. 171 alin. (4) C. proCod Fiscal, solicită instanţei să dispună restituirea sumelor executate prin poprire.
Pe cale de excepţie, reclamanta a invocat nelegalitatea Hotărârea C.L. nr. 871/2005 privind stabilirea taxelor şi impozitelor locale pentru anul 2006, în baza căruia a fost emis titlul executoriu a cărui anulare a solicitat-o.
Astfel, a învederat instanţei că Hotărârea C.L. nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului Oradea a fost emisă în contradictoriu cu dispoziţiile legale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. proCod Fiscal, respectiv cu depăşirea termenului de 45 zile lucrătoare de la data publicării în M. Of. al României partea I a HG nr. 797 din 14 iulie 2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflaţiei.
Pârâta, Primăria Municipiului Oradea, a formulat răspuns la precizările depuse de reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL Bucureşti, solicitând respingerea acţiunii precizate ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 66/ CA din 6 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind întoarcerea executării în favoarea Judecătoriei Oradea, respingând ca nefondată acţiunea precizată a reclamantei SC O.M.V.R.M. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia de nelegalitate a Hotărârea C.L. nr. 871/2005 privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2006 invocată de reclamantă prin precizarea de acţiune a fost respinsă de instanţă la termenul din 30 martie 2007 ca inadmisibilă, pe considerentul că soluţionarea fondului litigiului nu depinde de actul administrativ atacat, nefiind astfel întrunite cerinţele art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu atât mai mult cu cât actul respectiv emană de la o altă instituţie respectiv de la C.L. Oradea, iar invocarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârea C.L. excede obiectului acestei acţiuni, care este îndreptată împotriva refuzului Primăriei Oradea de a soluţiona cererea introdusă de reclamantă pe calea administrativ jurisdicţională.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea, privind soluţionarea capătului de cerere referitor la întoarcerea executării silite, invocată la termenul din 30 martie 2007, din oficiu, instanţa a reţinut că potrivit art. 137 C. proCod Fiscal rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanţă, a cărui creanţă a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau de organul competent.
De asemenea, instanţa de fond a mai apreciat că potrivit art. 175 alin. l C. proCod Fiscal titlul de creanţă este, la rândul său, un act administrativ fiscal.
Având în vedere că titlul executoriu din 08 septembrie 2006 şi somaţia din 07 septembrie 2006 sunt acte juridice de executare, instanţa de fond a constatat că potrivit art. 169 alin. (4) C. proCod Fiscal, competenta aparţine judecătoriei ca instanţă de executare.
S-a mai arătat că, în situaţia în care titlul executoriu a fost pus în executare, aceeaşi instanţă de executare este competentă să se pronunţe asupra întoarcerii executării silite.
Referitor la capătul de cerere privind refuzul Primăriei Municipiului Oradea de a soluţiona cererea formulată de reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL, înregistrată la Primăria Oradea din 25 septembrie 2006 instanţa a apreciat că prin această cerere s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 175 - 178 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, anularea pe cale administrativ - jurisdicţională a somaţiei şi titlului executoriu din 08 septembrie 2006.
Astfel, contestaţia reclamantei nefiind îndreptată împotriva actelor de impunere, nu întruneşte elementele necesare unei contestaţii la titlu de creanţă, conform prevederilor art. 175-177 C. proCod Fiscal, care se soluţionează mai întâi pe cale administrativă de atac, ca o procedură prealabilă, prin emiterea dispoziţiei primarului, şi care abia apoi se supune controlului judecătoresc la instanţă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta SC O.M.V.R.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. precum şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivele de recurs se arată că sentinţa a fost pronunţată cu aplicare greşită a legii, întrucât în cauză sunt îndeplinite prevederile legale referitoare la procedura contestării actelor administrative fiscale astfel cum este ea reglementată de prevederile art. 175 C. proCod Fiscal
În ceea ce priveşte respingerea excepţiei de nelegalitate a prevederilor Hotărârii C.L. nr. 871/2005 se arată că aceasta este actul în baza căreia pârâta a procedat la calculul taxelor menţionate în actele administrative a căror anulare s-a solicitat.
Cu toate acestea, încălcând vădit legea, C.L. al Municipiului Oradea a adoptat hotărârea privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2006 de abia la data de 22 decembrie 2005, cu nerespectarea termenului de 45 de zile lucrătoare prevăzut de art. 288 C. proCod Fiscal
De asemenea, se susţine că datorită faptului că termenele legale pentru adoptarea hotărârii C.L. al Municipiului Oradea pentru aprobarea taxelor şi impozitelor aplicabile pentru perioada fiscală viitoare (2006) nu au fost respectate, reclamanta a plătit impozitul pe clădiri conform procentului aplicat în anul fiscal anterior (12%), acesta fiind oricum mai mare decât procentul maxim stabilit prin art. 253 alin. (6) din Cod Fiscal (10%).
Se mai precizează că, Hotărârea nr. 871/2005 a C.L. al Municipiului Oradea privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2006, (modificată prin Hotărârea C.L. al Municipiului Oradea nr. 239/2006) a fost emisă cu nerespectarea principiului cuprins în art. 139 alin. (2) din Constituţia României potrivit căruia "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii."
În fine, se mai arată că emiterea hotărârii şi majorarea nivelului taxelor locale a avut loc în baza art. 287 din Cod Fiscal, astfel încât s-a putut ajunge la stabilirea unor majorări aberante ale impozitelor de genul celei prin care cota de impozit maximă prevăzută în Cod Fiscal să fie majorată cu 300%.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat în ceea ce priveşte declinarea competenţei de soluţionare a capătului de cerere privind întoarcerea executării, iar în ceea ce priveşte soluţionarea în fond, a acţiunii precizate recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
I. Asupra capătului de cerere privind întoarcerea executării.
Conform art. 158 alin. (1) C. proc. civ.: „când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol "dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare".
Instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată la data de 6 aprilie 2007, iar recursul a fost declarat la 7 mai 2007, conform plicului aflat la fila 22 a dosarului Înaltei Curţi, deci cu mult peste termenul legal de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de textul de lege sus citat.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".
În cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Aşa fiind, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.
II. Asupra modului de soluţionare, în fond, a acţiunii precizate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".
Astfel, verificarea legalităţii actului administrativ contestat pe calea excepţiei de nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispoziţiile legii.
Condiţia prealabilă obligatorie pentru admisibilitatea excepţiei de nelegalitate este ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepţie.
În cauză, recurenta - reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârea C.L. nr. 871/2005 privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2006.
Or, în baza acestei hotărâri a fost emis titlul executoriu a cărui anulare se solicită.
Înalta Curte apreciază că soluţionarea pe fond a pricinii depinde şi de verificarea legalităţii Hotărârea C.L. nr. 871/2005, iar instanţa de fond în mod greşit a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, pe motiv că actul respectiv emană de la o altă instituţie.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, soluţionând cauza pe excepţie şi nu pe fond.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 precum şi cele ale art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pe acest aspect, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Oradea.
În rejudecare, instanţa urmează a soluţiona, pe fond, excepţia de nelegalitate invocată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.M.V.R.M. SRL împotriva sentinţei civile nr. 66/ CA din 6 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat în ceea ce priveşte declinarea competenţei de soluţionare a capătului de cerere privind întoarcerea executării.
Admite recursul privind soluţionarea, în fond, a acţiunii precizate.
Casează sentinţa atacată pe acest aspect şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4286/2007. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4294/2007. Contencios → |
|---|
