ICCJ. Decizia nr. 4307/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4307/2007
Dosar nr. 4031/2/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2006, reclamanta SC M.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul O.R.D.A., solicitând anularea Deciziei nr. 219/2005 privind constituirea unei comisii şi Decizia nr. 11/2006 privind publicarea Protocolului privind comunicarea publică a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe şi de asemenea c.r.e.d.i.d.a.m. drept colector al remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe pentru comunicarea publică a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că au fost încălcate prevederile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
Prin Decizia nr. 219/2005 s-a constituit o comisie de negociere a metodologiei pentru utilizarea „repertoriului de prestaţii artistice din domeniul audio-vizual prin proiecţie publică şi cinematografe", comisie care este formată dintr-un reprezentant al Centrului Român pentru Administrarea drepturilor Artiştilor Interpreţi – c.r.e.d.i.d.a.m. şi un reprezentant al R.A.D.E.F.
În ceea ce priveşte partea care „negociază" drepturile utilizatorilor R.A.D.E.F., reclamanta consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de reprezentativitate ale R.A.D.E.F. cu argumentul că aceasta întruneşte în acelaşi timp mai multe calităţi, care o fac incompatibilă să reprezinte interesele utilizatorilor.
Reprezentantul utilizatorilor cumulează atât calitatea de distribuitor cât şi pe cea de utilizator al operelor cinematografice.
În cazul de faţă reprezintă un neajuns considerabil pentru sfera intereselor utilizatorilor dacă se are în vedere faptul că orice sarcină stabilită pentru utilizatori se reflectă automat în negocierile care se poartă între distribuitor şi utilizator la fiecare achiziţionare a unui film.
Interesul distribuitorului este acela ca sumele datorate de către utilizatori să fie stabilite într-o dispoziţie legală, indiferent de cuantum, astfel încât la momentul negocierii între distribuitor şi utilizator pentru achiziţia de noi filme să nu existe riscul ca distribuitorii să aibă comisioanele reduse.
Referitor la activitatea R.A.D.E.F., reclamanta consideră că ponderea în totalul cifrei de afaceri este net în favoarea distribuţiei de film şi mai puţin în favoarea utilizării exclusive.
Numai R.A.D.E.F. ca reprezentant al utilizatorilor nu este reprezentativă, existând şi un conflict de interese.
Reclamanta consideră că au fost încălcate şi prevederile art. 131 lit. b) alin. (2) din Legea nr. 8/1996 deoarece nu a fost numit în comisie nici un reprezentant al structurilor asociative mandatat de utilizatori, iar R.A.D.E.F. nu şi-a justificat mandatul de reprezentare.
Nu este îndeplinită nici condiţia existenţei a câte un reprezentant al primilor trei utilizatori majori.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâtul arată că în România există un singur organism de gestiune colectivă mandatat de artiştii interpreţi sau executanţi români/ străini să le gestioneze drepturile.
Prin încheierea de şedinţă din 14 decembrie 2006 a fost încuviinţată în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de SC H.M.O. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 592 din 22 februarie 2007, pronunţată în Dosar nr. 4031/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea principală şi cererea de intervenţie accesorie.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că Decizia nr. 19/2005 a fost emisă ca urmare a cererii din 11 octombrie 2005 formulată de C.R.E.D.I.D.A.M., organism de gestiune colectivă, cerere ce cuprinde lista structurilor asociative ale utilizatorilor ce urmează a fi convocate pentru negocieri, printre care este nominalizată şi intervenienta.
Intervenienta nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, de a depune la pârât declaraţie pe propria răspundere privind cifra de afaceri şi cota de piaţă în domeniu.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 11/2006, Curtea de Apel a reţinut că aceasta este subsecventă Deciziei nr. 219/2005, care a fost considerată ca fiind legal emisă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC M.C. SRL Bucureşti, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
În mod greşit a reţinut instanţa de fond că societatea a atacat actele administrative pe motiv că nu a fost convocată în comisia de negociere.
Acţiunea de fond a fost formulată pentru că un protocol ce îi este aplicabil şi reclamantei, a fost negociat şi adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 8/1996.
Prin sentinţa pe care a pronunţat-o, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui aspect ce nu s-a cerut şi care nu a fost pus în discuţie – obiectul cauzei deduse judecăţii nu era să se constate dacă reclamanta are sau nu are dreptul de a face parte din comisia de negociere, ci obiectul cauzei îl constituie anularea unor acte administrative pe motiv că au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Instanţa de fond face o confuzie între calitatea de utilizator major pe piaţa cinematografelor din România a recurentei şi constituirea comisiei de negociere a metodologiei privind comunicarea publică a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe, cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat constatarea poziţiei recurentei de utilizator major pe piaţă sau anularea actelor administrative menţionate pe motiv că nu a fost nominalizată în cererea de constituire a comisiei de negociere.
Comisia de negociere a fost constituită cu încălcarea prevederilor legale, fiind alcătuită dintr-un reprezentant al organului de gestiune colectivă, C.R.E.D.I.D.A.M. şi un singur reprezentant al utilizatorilor R.A.D.E.F.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs şi intervenienta SC H.M.O. SRL pentru motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta consideră că hotărârea este nemotivată, instanţa de fond a omis să răspundă tuturor criticilor formulate.
O astfel de motivare echivalează cu o lipsă a motivării, care pune instanţa de control judiciar în imposibilitate de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate.
Astfel, s-a susţinut că, potrivit art. 131 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 8/1996, organismul de gestiune colectivă ce iniţiază procedura de negociere a metodologiei are obligaţia de a depune la O.R.D.A. cererea de negociere însoţită de metodologia propusă şi de lista cuprinzând utilizatorii majori în domeniu şi datele de identificare ale acestora.
În cazul de faţă, procedura de negociere a metodologiei a fost iniţiată de C.R.E.D.I.D.A.M., care a omis să nominalizeze pe reclamanta SC M.C. SRL în lista cuprinzând utilizatorii majori.
Instanţa de fond nu a răspuns acestei critici.
Reclamanta şi revizuenta au arătat că O.R.D.A. nu le-a solicitat să depună declaraţii pe propria răspundere privind cifra de afaceri şi cota de piaţă în domeniu.
Aceste declaraţii erau esenţiale pentru stabilirea dreptului reclamantei şi al intervenientei de a participa la negocieri, iar în cauză s-a făcut dovada faptului că O.R.D.A. nu a solicitat să se depună aceste înscrisuri.
Instanţa de fond nu a răspuns nici acestei critici.
Reclamanta şi intervenienta au atacat Decizia nr. 11/2006 şi din prisma faptului că Decizia este nelegală în sine, întrucât prin acest act administrativ s-a dispus publicarea unei metodologii nelegal stabilite, iar instanţa de fond nu a răspuns nici acestei critici.
Recurenta consideră că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Instanţa de fond nu a înţeles mecanismul de negociere a metodologiilor în sistemul Legii nr. 8/1996 şi nici care sunt drepturile şi obligaţiile specifice ale părţilor implicate.
O.R.D.A. nu a solicitat utilizatorilor majori să furnizeze informaţii privind cifra de afaceri şi cota de piaţă, omisiunea flagrantă şi esenţială, care şi-a produs efectele asupra tuturor operaţiunilor ulterioare.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Se arată că Decizia nr. 219/2005 privind constituirea unor comisii a fost emisă ca urmare a cererii organismelor de gestiune colectivă în domeniu Dacin - Sara şi C.R.E.D.I.D.A.M.
C.R.E.D.I.D.A.M. a depus şi lista utilizatorilor majori şi a structurilor asociative ale utilizatorilor care urmează să fie convocate pentru negocieri precum şi elementele de identificare a acestora.
SC M.C. SRL nu a fost nominalizată în cererea depusă de C.R.E.D.I.D.A.M., nu a depus declaraţia pe propria răspundere şi nu putea figura în comisia constituită prin Decizia nr. 219/2005.
Organismele de gestiune colectivă au invocat ca posibili parteneri de negocieri pe SC H.M.O. SRL şi SC C.L. SRL, dar acestea nu au respectat obligaţia prevăzută de lege pentru a fi nominalizate în comisie.
În această situaţie, Decizia nr. 219/2004 nu vatămă în nici un fel pe reclamante.
Decizia nr. 11/2006 nu încalcă nici un drept recurentelor, conţinând doar publicarea în M. Of. a Protocolului privind comunicarea publică a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe şi desemnarea organismului de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector al remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe pentru comunicare publică a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe.
Recursurile sunt nefondate.
Art. 131 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată stabileşte procedura de numire a comisiei de negociere a metodologiilor.
Potrivit alin. (1), în vederea iniţierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la O.R.D.A. o cerere, însoţită de metodologiile propuse a fi negociate.
C.R.E.D.I.D.A.M., ca organism de gestiune colectivă a depus această cerere.
Potrivit alin. (3) în vederea denumirii în cadrul comisiei prevăzută la alin. (2) organismul de gestiune colectivă depune, odată cu metodologica, lista structurilor asociative ale utilizatorilor şi pe cea a utilizatorilor majori, ce urmează a fi convocaţi pentru negocieri, precum şi elementele de identificare a acestora.
Alin. (2) stabileşte componenţa comisiei:
a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte;
b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre acestea, şi câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă a acestora în domeniu, cu condiţia ca acestea să fie declarate la O.R.D.A. pe propria răspundere, precum şi al societăţilor publice de radiodifuziune şi de televiziune, după caz, pe de altă parte.
Reprezentantul principalelor structuri asociative mandat de utilizatori a fost R.A.D.E.F.
Intimatul - pârât O.R.D.A. nu are nici o atribuţie în desemnarea R.A.D.E.F. în componenta comisiei.
R.A.D.E.F. a fost mandată de principalele structuri asociative să le reprezinte în comisie.
O.R.D.A. a ţinut seama de acest mandat şi a constituit comisia, incluzând R.A.D.E.F. la art. 131 alin. (2) lit. b) teza I din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată.
Împrejurarea că recurenţii - reclamanţi îi contestă calitatea de utilizator (în principal) nu conduce la nelegalitatea constituirii comisiei, întrucât mandatul nu a fost anulat.
R.A.D.E.F. participă la constituirea comisiei, în calitate de mandatar.
În ceea ce priveşte modalitatea de constituire a Comisiei în lipsa reprezentanţilor primilor 3 utilizatori majori, se susţine că, organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. a numit ca fiind utilizatori majori pe recurenta- intervenientă SC H.M.O. SRL şi SC C.L. SRL.
Reclamanta nu a fost nominalizată, iar aceasta, cum s-a precizat şi în motivele de recurs, nu a contestat acest fapt.
Cele două societăţi nominalizate nu au îndeplinit cerinţa art. 131 alin. (2) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 şi nu au declarat la O.R.D.A. pe propria răspundere, cifra de afaceri şi cota de piaţă în domeniu.
Art. 131 alin. (2) teza a II-a stabileşte clar următoarele: comisia este constituită şi din câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă a acestora în domeniu, cu condiţia ca acestea să fie declarate la O.R.D.A. pe propria răspundere.
Participarea la comisie este sub condiţia declaraţiei pe propria răspundere.
Întrucât societăţile nominalizate nu au respectat prevederile legii, în mod legal, comisia a fost constituită fără participarea acestora.
Instanţa de fond a ajuns la aceeaşi concluzie, iar referirea la faptul că reclamanta nu a fost nominalizată printre utilizatorii majori, nu a constituit o pronunţare asupra unei cereri care nu a fost formulată, ci doar o apreciere asupra situaţiei de fapt.
Motivarea instanţei de fond, deşi sumară, atinge punctele esenţiale ale obiectului acţiunii-modul de constituire al comisiei şi respectarea prevederilor legale în domeniu.
Susţinerea omisiunii nominalizării reclamantei în lista cuprinzând utilizatorii majori aparţine în realitate intervenientei.
Întrucât reclamanta nu a invocat acest motiv în cererea sa, iar intervenienta susţine doar acţiunea, neputând aduce alte argumente, rezultă că o asemenea critică făcută prin motivele de recurs nu poate fi primită.
Legea nu cere ca O.R.D.A. să solicite de la utilizatorii majori declaraţiile pe propria răspundere. Obligaţia este instituită în sarcina societăţilor în cauză.
Faţă de cele arătate, se va constata neîndeplinite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., urmând a se respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC M.C. SRL Bucureşti şi de SC H.M.O. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 592 din 22 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4300/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4311/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
