ICCJ. Decizia nr. 4311/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4311/2007
Dosar nr. 1524/35/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 mai 2006, Judecătoria Beiuş a sesizat Curtea de Apel Oradea cu excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 14 iunie 2005 eliberat de M.A.P.D.R.
Excepţia a fost invocată de SC C. SRL Stei, în contradictoriu cu intimaţii SC A.S. SA şi M.A.P.D.R., arătându-se că, iniţial, terenul înscris în CF Sebeş, în suprafaţă de 8430 mp a fost proprietatea statului român, respectiv a Comunei Drăgăneşti. S-a mai invocat faptul că SC. A.S. SA. a intabulat întreaga suprafaţă de teren, fără a ţine seama că dreptul său de proprietate se rezumă numai la o parte din acesta, ocupată de construcţiile proprii şi de terenul necesar desfăşurării activităţii (6434 mp) diferenţa aflându-se în proprietatea Comunei Drăgăneşti (200 mp), a SC G. SRL (1000 mp), iar 767 mp au fost afectaţi construcţiei unei staţii de benzină, de către SC C. SRL Stei.
Prin sentinţa nr. 74/CA/2007 – PI din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate şi a constatat nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 iunie 2005 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că nu se pot reţine excepţiile prematurităţii acţiunii, a inadmisibilităţii sesizării, precum şi pe cea a lipsei calităţii procesuale active a SC C. SRL Stei – invocate de SC A.S. SA.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin respectivul certificat de atestare a dreptului de proprietate s-a delimitat dreptul de proprietate aferent construcţiilor, în suprafaţă de 8284 mp, înscrise în cartea funciară.
În foaia de proprietate asupra terenului sunt înscrişi ca proprietari, alături de SC A.S. SA, Comuna Drăgăneşti, precum şi alte societăţi comerciale, care deţin cote parte din terenul şi construcţiile înregistrate.
Instanţa de fond a mai reţinut că SC A.S. SA s-a transformat în societate comercială conform HG nr. 192/1991, dobândind dreptul de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 15/1990, concluzionând că certificatul atacat este nelegal, nefiind emis pentru terenurile de sub construcţiile proprietatea SC A.S. SA şi pentru terenul necesar deservirii acestor construcţii.
Astfel, de la dobândirea terenului în anul 1990, societatea comercială menţionată nu a invocat că ar fi împiedicată în desfăşurarea activităţii de unele construcţii existente în vecinătate sau a procedat la încheierea ori chiar la înstrăinarea unor porţiuni din terenul respectiv.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs SC A.S. SA .şi M.A.D.R., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Cei doi recurenţi susţin în principal, în esenţă, că instanţa de fond a examinat legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate prin prisma unor chestiuni de fapt nerelevante, care exced dispoziţiilor HG nr. 834/1991, sub imperiul căreia a fost emis.
Astfel, recurenta SC A.S. SA arată că prin sentinţa civilă nr. 863 din 28 mai 2004 a Judecătoriei Beiuş i se recunoaşte dreptul de a obţine proprietatea asupra imobilului din Sebeş. Deşi sentinţa se referă la o suprafaţă de 8430 mp. certificatul a fost emis numai pentru 8284 mp., suprafaţă care, conform expertizei realizate în cauză, este necesară desfăşurării activităţii societăţii comerciale, potrivit obiectului său.
Se mai invocă de către recurenta SC A.S. SA .faptul că edificarea construcţiilor de către SC O.C. SRL s-a făcut fără autorizaţie de construcţie, motiv pentru care a fost sancţionată contravenţional şi că nu i se poate imputa pasivitatea câtă vreme la momentul edificării şi notării acestor construcţii în CF terenul se afla în proprietatea comunei Drăgăneşti, chiar dacă se începuseră demersurile pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În recursul său M.A.D.R. mai critică hotărârea fondului şi în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii, considerând că au fost încălcate atât dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 cât şi cele ale art. 11 din aceeaşi lege. Acest recurent susţine pe de o parte că în cauză trebuia efectuată procedura prealabilă şi pe de altă parte că,oricum, excepţia de nelegalitate a fost tardiv formulată.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursurilor formulate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. T.C. constată:
Excepţia de nelegalitate soluţionată de curtea de apel a fost invocată, după cum s-a expus în cele ce preced, în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Beiuş, având ca obiect rectificarea cărţii financiare – Sebeş, în temeiul art. 35 – 37 din Legea nr. 7/1996.
Autorul excepţiei, SC C. SRL care are calitatea de reclamant în cererea de chemare în judecată, susţine că actul administrativ individual este nelegal numai în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 767 mp. pe care sunt amplasate construcţiile proprietatea sa, respectiv staţia de benzină şi anexele acesteia, conform înscrierii din cartea funciară nr. 920 Sebeş.
Se arată explicit atât în cererea de chemare în judecată, cât şi ulterior, pe parcursul soluţionării în primă instanţă a excepţiei de nelegalitate că nu se contestă dreptul de proprietate al recurentei SC A.S. SA decât cu privire al acest teren, pentru care intimata – reclamantă SC C. SRL Stei consideră că este îndreptăţită la concesionare.
Din considerentele sentinţei atacate rezultă corect că nu au fost respectate condiţiile impuse de art. 1 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 3066 din 14 iunie 2005, în sensul că s-a inclus în suprafaţa totală de 8284 mp şi terenul în suprafaţa de 767 mp afectat de construcţiile proprietatea intimatei – reclamante SC C. SRL Stei.
Faptul că prin sentinţa civilă nr. 863 din 28 mai 2004 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin neapelare, s-a stabilit în contradictoriu cu C.L. al comunei Drăgăneşti, judeţul Bihor că SC A.S. SA este îndreptăţită la recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului din Sebeş nu poate fi opus intimatei – reclamante SC C. SRL Stei.
În plus, relevant în cauză este faptul că imobilele – construcţii proprietatea intimatei – reclamante SC C. SRL Stei au fost dobândite prin actul de adjudecare din 22 decembrie 2004 întocmit în Dosarul de executare nr. 448/2002, ca urmare a declanşării procedurii de vânzare la licitaţie publică a imobilelor debitoarei SC O.C.S. SRL de către creditoarea B.P. Stei.
Chiar dacă SC O.C. SRL Stei a construit fără autorizaţie şi a fost sancţionată contravenţional pentru acest motiv, importantă din perspectiva examinată este împrejurarea că lucrările de construcţii s-au desfăşurat în cursul anului 1999 (filele 13-16, dosarul curţii de apel)cu acordul recurentei.
Prin urmare este justă concluzia fondului în sensul că SC A.S. SA, beneficiara actului administrativ, nu a făcut dovada că la data emiterii acestuia terenul în discuţie îi era necesar pentru „desfăşurarea activităţii conform obiectului de activitate" (art. 1 din HG nr. 834/1991).
Numai că excepţia de nelegalitate invocată trebuia admisă numai în ceea ce priveşte terenul de 767 mp, individualizat şi în expertiza efectuată de expertul tehnic S.T. (filele 75-80, dosarul curţii de apel), cuprins în suprafaţa totală de 8284 mp pentru care s-a emis actul administrativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ. se va admite recursul şi se va modifica sentinţa în sensul arătat în cele ce preced.
Cât priveşte motivul de recurs referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile şi la tardivitatea sesizării Înalta Curte constată că este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data sesizării instanţei de contencios administrativ, excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral poate fi invocată oricând în cadrul unui proces, din oficiu sau la cererea unei părţi, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile care este reglementată în capitolul al II-lea al legii „Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ", fiind obligatorie, prin urmare, numai în cazul cererilor de anulare a actului administrativ formulate pe cale directă.
Cât priveşte cheltuielile de judecată solicitate de recurenta SC A.S. SA, acestea nu pot fi acordate întrucât recurenta nu a făcut dovada lor, deşi sarcina probei, potrivit art. 1169 C. civ. îi revenea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC A.S. SA judeţul Bihor şi de M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 74/CA/2007 – PI din 23 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată în sensul constatării nelegalităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 iunie 205 emis de M.A.P.D.R. pentru suprafaţa de 767 mp.
Respinge cererea de obligare la cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4307/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4318/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
