ICCJ. Decizia nr. 4319/2007. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4319/2007
Dosar nr. 125/36/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa la data de 7 iulie 2005,reclamanta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Constanţa a sesizat instanţa în vederea obligării C.L. Medgidia la restituirea către bugetul de stat a subvenţiei primite în anul 2004, nejustificată şi nerestituită de producătorul şi distribuitorul de energie termică SC E. SA, în valoare de 12.434.344.090 lei şi a dobânzilor şi penalităţilor calculate de la data pronunţării sentinţei.
S-a mai solicitat prin sesizare şi obligarea C.L. Medgidia la plata obligaţiilor bugetare restante: contribuţia la asigurări sociale (610.385.031 lei), contribuţia la asigurări sociale de sănătate (198.718.008 lei), contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale (18.569.029 lei), precum şi dobânzile şi penalităţile recalculate, la data pronunţării sentinţei.
Prin sentinţa civilă nr. 186/ CA din 22 martie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a judeţului Constanţa în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Medgidia şi chematul în garanţie P.M.
A obligat pe pârâtul C.L. Medgidia la plata sumei de 159.656,98 RON reprezentând 122.359,95 RON dobânzi şi 37.303,03 RON penalităţi, calculate la suma de 1.243.434,40 RON primită ca subvenţie, către bugetul de stat. A respins ca nefondată, cererea de chemare în garanţie formulată de pârât, în contradictoriu cu P.M. şi a obligat pe pârâtul Consiliul Local Medgidia la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către chematul în garanţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 3.1(2) din Ordin M.F.P. nr. 1862/2004, „regiile autonome, societăţile comerciale, serviciile publice de interes local şi agenţii economici care au beneficiat de subvenţii pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif pentru energia termică livrată populaţiei, acordate în avans în temeiul art. 4 alin. (2) din OUG nr. 162/1999 aprobată prin Legea nr. 328/ 2002, restituie la bugetul local eventualele sume încasate în plus, determinate pe baza deconturilor justificative pe luna decembrie 2004, până la 17 ianuarie 2005, în condiţiile legii".
S-a reţinut că se datorează bugetului de stat dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru restituirea sumelor încasate în plus de către pârât din subvenţiile aferente anului 2004, începând cu 17 ianuarie 2005, sumele fiind: 1.223.359,95 RON dobânzi şi 37.303,02 RON penalităţi de întârziere (raport expertiză – fila 53 dosar).
În ce priveşte obligarea pârâtului la plata contribuţiei de asigurări sociale, asigurarea de sănătate şi pentru accidente de muncă, cu dobânzile şi penalităţile aferente, s-a constatat că sumele pretinse s-au plătit de către pârât (atât debitele principale, cât şi accesoriile acestora) la data de 11 august 2006.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs C.L. Medgidia, solicitând modificarea sentinţei în sensul de a fi obligat numai la plata sumei de 28.908,01 lei, reprezentând majorări şi penalităţi pentru întârzierea decontărilor, conform OUG nr. 162/1999.
În motivare, recurentul a arătat că instanţa de fond a ignorat prevederile art. 4 din OUG nr. 162/1999. SC E. SA Medgidia nu avea posibilitatea să facă decontarea intermediară de la 15 aprilie 2004 deoarece la data de 31 martie 2004 agentul economic avea în stoc, conform evidenţelor contabile, combustibilul aprovizionat în vederea furnizării de apă caldă, în sumă de 525.802,46 lei, mai mult cu 134.796,32 lei decât diferenţa de justificat (391.006,14 lei), ceea ce înseamnă că pentru aprovizionare a folosit şi resurse proprii ce urmează a fi decontate de Primăria Medgidia pe baza situaţiilor depuse.
Cât priveşte suma pe care o consideră datorată, recurentul a susţinut că aceasta se ridică la 28.908,01 lei, întrucât pentru suma de 926.892,64 lei nu s-a făcut decontarea la 17 ianuarie 2005, rezultând majorări pe penalităţi în cuantumul arătat.
Pe parcursul soluţionării recursului, recurentul a depus ordinul de plată emis la 6 iulie 2007 din care rezultă că a plătit în beneficiul bugetului de stat suma de 28.908,01 lei.
Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa prin prisma motivului de recurs invocat, încadrat de Înalta Curte în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Intimata - reclamantă Curtea de Conturi a României – Direcţia de Control Financiar Ulterior Constanţa a sesizat instanţa de fond pentru a obliga pe recurentul-pârât C.L. Medgidia să plătească mai multe sume datorate bugetului de stat. Prin recursul de faţă se critică numai partea din hotărâre referitoare la subvenţia primită de recurent pentru energia termică în anul 2004, întrucât în privinţa celorlalte debite, cum s-a expus în cele ce preced, rezolvarea dată de prima instanţă i-a fost favorabilă.
Într-adevăr, dezlegarea pricinii este dată de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din OUG nr. 162/1999 privind instituirea preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, precum şi pentru acordarea de ajutoare băneşti pentru categoriile defavorizate ale populaţiei, aprobată prin Legea nr. 328/2002, potrivit cu care „regularizarea definitivă a avansurilor, pe baza deconturilor justificative pe luna decembrie a anului curent, se va face până la data de 15 ianuarie a anului următor, respectiv 15 aprilie, pentru avansurile acordate pentru perioada 1 ianuarie – 31 martie a fiecărui an".
Necontestat, furnizorul de apă caldă şi căldură a justificat conform deconturilor depuse pentru primul trimestru al anului 2004 suma de 1.108.993,90 lei din suma totală de 1.500.000 lei primită ca avans. Diferenţa rămasă împreună cu avansurile primite de la bugetul local pentru lunile octombrie – decembrie 2004, în valoare totală de 1.850.000 lei trebuia decontată conform prevederilor alin. (3) al aceluiaşi art. 4 din OUG nr. 162/1999, în sensul că „valoarea deconturilor justificative pentru alocarea efectivă a subvenţiilor necesare acoperirii diferenţelor respective se va deduce lunar din avansurile acordate". Data limită pentru efectuarea regularizării finale, stabilită prin pct. 3.1.(2) din O.M.F.P. nr. 1862/2004, este 17 ianuarie 2005.
Aceasta a fost şi concluzia expertului contabil, exprimată în expertiza dispusă la fondul cauzei, care a conchis în sensul că regularizarea finală, cu restituirea sumelor încasate în plus în contul 21.22 februarie 05 „Restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi" trebuia făcută până la data de 17 ianuarie 2005.
Drept urmare, majorările şi penalităţile datorate au fost corect calculate de recurent la suma de 926.892,64 lei, în condiţiile în care, pentru suma de 923.107,40 lei s-au depus în termen deconturile aferente, rezultând astfel un debit total de 28.908,01 cu privire la care intimaţii nu au formulat în recurs nici o obiecţiune.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) si alin (3) C. proc. civ., se va admite recursul, modificându-se în parte sentinţa în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.L. Medgidia împotriva sentinţei civile nr. 186/ CA din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâtul C.L. Medgidia la plata sumei de 28.908,01 lei reprezentând majorări şi penalităţi pentru întârzierea decontărilor la bugetul de stat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4318/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4322/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
