ICCJ. Decizia nr. 459/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 459/2007
Dosar nr. 823/57/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub dosar nr. 823/57/2006, reclamanta L.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, anularea hotărârii nr. 2102 din 31 martie 2003 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că părinţii săi, în anul 1944, s-au refugiat, din cauza regimului hortyst, din localitatea de domiciliu, Someşeni, judeţul Cluj, în localitatea Mediaş. A mai arătat reclamanta, că s-a născut la data de 27 mai 1942, în timpul refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 115 din 30 iunie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei L.M., a anulat hotărârea nr. 2102 din 31 martie 2006, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pe perioada 27 mai 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
A concluzionat instanţa de fond că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu, situată în Someşeni, judeţul Cluj, în localitatea Mediaş, aflată pe teritoriu Statului român, astfel încât este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine, în esenţă, că reclamanta nu era născută în momentul strămutării părinţilor săi şi nici nu a fost concepută înainte de strămutare şi născută în perioada de refugiu, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate (actele de stare civilă şi declaraţiile autentice ale martorilor S.I. şi M.C.), că reclamanta s-a născut la data de 27 mai 1942, în localitatea Mediaş, după ce, în septembrie 1940, în urma Dictatului de la Viena, încheiat la 30 august 1940, părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în Someşeni, judeţul Cluj (teritoriu ocupat de regimul hortyst), în localitatea Mediaş.
Fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, intimata-reclamantă a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, împotriva sentinţei civile nr. 115 din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 458/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 46/2007. Contencios → |
|---|
