ICCJ. Decizia nr. 478/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.478/2007
Dosar nr. 5730/2/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, O.M.F.M. a solicitat, în contradictoriu cu M.M.S.S.F., anularea O.M.M. nr. 425 din 31 mai 2006 ca fiind netemeinic şi nelegal.
S-a solicitat anularea lui pentru că a fost emis cu încălcarea normelor legale în materie.
Prin punerea în aplicare a acestui ordin se impune, pe cale de consecinţă, rezilierea unui Protocol de colaborare între I.N.M.L. şi O.M.F.M. ce va avea ca efect concedierea de salariaţi şi prejudicii materiale pentru I.N.M.L. şi furnizorul de servicii.
În preambulul său nu se identifică nici o lege, hotărâre în baza şi-n executarea căreia să se poată emite un act administrativ, conţine soluţii care contravin HG nr. 1320/2001, HG nr. 384/2001 pentru aprobarea N.M. de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.
S-a formulat o precizare la acţiune şi s-a solicitat constatarea inexistenţei O.M.M.S.S.F. nr. 425/2006 care nu a fost publicat conform art. 10 din Legea nr. 24/2000 şi art. 35 alin. (1) din HG nr. 50/2005, iar dacă va fi publicat să se constate nelegalitatea şi netemeinicia lui, solicitându-se şi anularea tuturor actelor subsecvente, emise în baza actului atacat.
Pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii de subiect de sezină al reclamantului şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1785 din 7 septembrie 2006, a respins excepţiile lipsei calităţii de subiect de sezină a reclamantului şi a inadmisibilităţii acţiunii ca neîntemeiate şi a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
S-a apreciat că reclamantul are calitatea de subiect de sezină pentru că este o instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, în subordinea M.M.S.S.F. şi faţă de scopul şi finalitatea actului administrativ dedus judecăţii.
Si excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă cu motivarea că a fost dedus controlului judecătoresc un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică, act cu privire la care a fost efectuată procedura prealabilă.
Pe fond, s-a apreciat că actul administrativ nu are caracter de act normativ şi nu se poate susţine că ar fi inexistent pentru că nu a trebuit să fie publicat în Monitorul Oficial.
Actul a fost comunicat O.M.F.M. de îndată ce a fost emis, astfel că nu se pune problema inexistenţei actului administrativ, în condiţiile în care chiar reclamantul a formulat plângere prealabilă.
Ordinul nr. 425/2006 a fost emis în limita competenţelor legale şi nu se poate reţine că prin actul atacat s-ar institui norme prohibitive de natură a îngrădi verificarea stării de sănătate a lucrătorilor români care vor presta activităţi pe o perioadă determinată în afara ţării, deoarece verificarea stării de sănătate a acestora poate fi făcută deopotrivă şi în România, dar la oricare societate sau instituţie de profil medical care are competenţa de a emite astfel de certificate medicale de sănătate, dar acest certificat de sănătate nu este obligatoriu pentru R.F.G.
Prin ordinul atacat s-a înlăturat exclusivitatea I.N.M.L. de a elibera certificate de sănătate pentru lucrătorii români ce vor presta activitate pe durată determinată în R.F.G., cât şi efectuarea de către O.M.F.M. a selecţiei de societăţi sau instituţii pentru eliberarea unor astfel de certificate de sănătate, astfel că, prin acesta nu au fost încălcate prevederile normative în materie de protecţie a cetăţenilor români care lucrează în străinătate.
Au fost înlăturate susţinerile reclamantului O.M.F.M. referitoare la protocolul încheiat la 26 februarie 2002, deoarece prin acesta nu se protejau interesele lucrătorilor români ci se realiza o detaliere a modalităţii de conlucrare şi luare de măsuri pentru examinarea stării de sănătate şi a capacităţii de muncă a lucrătorilor români, în sensul desemnării I.N.M.L. de a încheia contracte cu persoane juridice abilitate legal şi de a elibera certificate de sănătate cu îndeplinirea condiţiilor de sănătate ce au fost verificate de medicul consultant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs O.M.F.M.
Este criticată susţinerea că ordinul atacat nu ar fi act administrativ cu valoare normativă, pentru că „reglementează chestiuni interne de organizare şi funcţionare instituţională între O.M.F.M. şi M.M.S.S.F., deoarece este dat în aplicarea unor acte normative, creează situaţii juridice noi, supuse regimului de drept public, diferite de cele anterioare şi evocă un nou regim juridic, în aplicarea unor acorduri internaţionale, care se adresează tuturor, oricine putând intra sub incidenţa lor la un moment dat.
Se susţine că Ordinul nr. 425/2006 este nelegal şi netemeinic pentru că a fost emis, în mod unilateral, cu depăşirea competenţelor ce-i revin din lege şi încălcarea legalităţii în domeniu.
În privinţa art. l din ordinul atacat au fost făcute multe referiri la înţelegerea aprobată prin HG nr. 930/1999, ulterior abrogată prin modificările parţiale operate prin HG nr. 363/2005, susţinându-se că ordinul este nelegal.
Sunt criticate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei şi art. 2 şi art. 3 din ordinul atacat.
Se invocă şi faptul că ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Aceste motive de recurs au fost depuse de avocatul O.M.F.M.
În motivele de recurs depuse sub semnătură O.M.F.M., se invocă, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. iar, în fapt, sunt reluate motivele de nelegalitate şi netemeinicie a ordinului din cererea de chemare în judecată.
M.M.S.S.F. a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Ordinul nr. 425 din 31 mai 2006 a fost emis de M.M.S.S.F., în conformitate cu HG nr. 412/2005, care dă dreptul acestuia de a emite ordine.
Ordinul nu a fost publicat în M. Of. pentru că nu are caracter normativ ci vizează unele aspecte legate de activitatea O.M.F.M., care nu va mai putea solicita certificate de sănătate sau adeverinţe medicale lucrătorilor români care urmează să lucreze în R.F.G., nu va mai putea să efectueze selecţii de societăţi sau instituţii care au dreptul conform legii, să elibereze certificate de sănătate şi va fi obligată să accepte certificate de sănătate eliberate de la oricare societate sau instituţie de specialitate care are dreptul să elibereze astfel de certificate, nu va organiza călătoria lucrătorilor către Spania, decât atunci când se solicită în mod expres de către autorităţile spaniole.
În Constituţia României, sunt reglementate cele două cazuri de inexistenţă a actelor în caz de nepublicare – decretele.
Preşedintelui României şi hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern, potrivit art. 100 alin. (1) şi art. 108 alin. (4).
Faptul că ordinul nu a fost publicat nu duce la inexistenţa acestuia.
Se poate observa că actul administrativ vizează exclusiv activitatea O.M.F.M., care este instituţie publică, aflată în subordinea M.M.S.F., căreia i-a fost comunicat actul emis.
Referitor la motivele invocate de apărătorul O.M.F.M. se constată că sunt nefondate pentru că prin ordinul emis nu au fost modificate acte sau înţelegeri internaţionale, ci, din contră, prin actul emis au fost aduse dispoziţiile interne în acord cu cele prevăzute în acorduri internaţionale.
Astfel, înţelegerea aprobată prin HG nr. 363/2005 nu prevede un control medical al solicitantului din România, astfel că, prin ordinul atacat s-a prevăzut obligaţia ca O.M.F.M. să nu mai solicite certificate de sănătate sau adeverinţe medicale lucrătorilor români care urmează să lucreze în Germania.
Având în vedere că O.M.F.M. este în subordinea M.M.S.S.F., acesta poate stabili anumite obligaţii, fiind în raporturi de subordonare.
Prin art. 3 din ordinul atacat nu se aduce o modificare nici a Acordului dintre România şi Spania, aprobat prin Legea nr. 464/2002, pentru că prin aceasta nu se prevede că O.M.F.M. se ocupă şi de organizarea călătoriei lucrătorilor către Spania.
În privinţa motivelor de recurs depuse de O.M.F.M., şi acestea vor fi respinse pentru aceleaşi considerente.
Chiar dacă în drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., din modul de redactare al motivelor, acestea nu s-au regăsit.
Oricum, hotărârea instanţei de fond este motivată atât în fapt cât şi în drept şi nu cuprinde motive străine de natura pricinii.
Instanţa de fond a apreciat corect actul juridic dedus judecăţii, analizând legalitatea şi temeinicia acestuia.
În legătură cu faptul că hotărârea ar fi dată fără temei legal sau cu aplicarea greşită a legii şi acest motiv este nefondat, pentru că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.M.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 1785 din 7 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 483/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
