ICCJ. Decizia nr. 4848/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4848/2007
Dosar nr. 1351/36/200.
Şedinţa publică din 13 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul R.A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărârii nr. 6113 din 30 martie 2007 şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că familia sa a făcut obiectul schimbului de populaţia ce a avut loc urmare a Tratatului încheiat la Craiova în anul 1940, fiind născut la 1 decembrie 1944, în localitatea Turda, în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 515/CA din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca nefondată, instanţa reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost conceput în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât R.A.G., cât şi Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Prin recursul declarat, R.A.G. a susţinut, în esenţă, că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a făcut dovada încadrării sale în situaţia prevăzută de lege, astfel încât, în opinia sa, atât hotărârea emisă de pârâtă cât şi sentinţa atacată sunt netemeinice şi nelegale.
Recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a criticat soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria deoarece acesta nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, astfel încât acesta nu este îndrituit la beneficiul Legii nr. 189/2000.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat de R.A.G. şi lipsit de interes recursul promovat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele persecuţiei.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi care au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă.
Se constată că probatoriul administrat, în speţă înscrisurile aflate la filele 6-9 din dosarul de fond, respectiv documentele de la filele 3-9 din dosarul de recurs, atestă cu caracter unitar împrejurarea că recurentul-reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Totodată, se constată că, în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, recursul promovat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, este lipsit de interes, acesta urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 515/CA din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, admite acţiunea formulată de R.A.G.
Anulează Hotărârea nr. 6113 din 30 martie 2007 a Casei Judeţene de Pensii Tulcea.
Obligă pârâta să emită a o nouă hotărâre prin care să se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 decembrie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2007.
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva aceleiaşi sentinţe, ca lipsit de interes.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4844/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4850/2007. Contencios → |
|---|
