ICCJ. Decizia nr. 49/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.49/2007
Dosar nr. 142/2/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 octombrie 2004, reclamanta C.N.P.B. a chemat în judecată M.J., solicitând anularea ordinului emis de acesta din 3 martie 2004, prin care D.D. a fost numit notar public.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că numirea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 36/1995, în sensul că cererea de numire a fost înregistrată la o dată ulterioară datei emiterii ordinului şi nu a fost depusă la C.N.P.B., iar cunoştinţele profesionale nu au fost verificate prin concurs.
La 31 ianuarie 2005, D.D. a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, invocând pe această cale tardivitatea acţiunii reclamantei în raport de dispoziţiile art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Prin încheierea din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis, în principiu, cererea de intervenţie, iar prin sentinţa civilă nr. 552 din 29 martie 2005, a admis excepţia tardivităţii, reţinând pentru aceasta că reclamanta a avut cunoştinţă de data şi conţinutul ordinului contestat încă din 4 mai 2004 când a formulat reclamatia administrativă, astfel încât sesizarea instanţei de contencios la 12 octombrie 2004 s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Prin Decizia nr. 5040 din 20 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de C.N.P.B. şi a casat sentinţa Curţii de Apel Bucureşti cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că în fapt, reclamanta a cunoscut despre existenţa O.M.J. nr. 616/2004 la momentul formulării reclamaţiei administrative, astfel încât acţiunea în anularea acestuia s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 482 din 1 martie 2006, a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de D.D. şi în fond, a respins acţiunea reclamantei C.N.P.B.
S-a apreciat că O.M.J. nr. 616/2004 a fost emis cu respectarea competenţelor stabilite de art. 17 din Legea nr. 36/1995; că beneficiarul acestui ordin a formulat cerere de suspendare din funcţie, considerând că se afla în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 35 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ şi în fine că reclamanta nu a făcut dovada vătămării vreunui drept.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs C.N.P.B. şi M.J.
În esenţă, recurenţii au susţinut că în mod greşit s-a apreciat că O.M.J. nr. 616/2004 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 36/1995, deşi s-a reţinut că acesta poartă o dată anterioară cererii de numire adresată M.J., precum şi referatului direcţiei de specialitate; greşit nu s-a avut în vedere că ordinul nu a fost înregistrat la Curtea de apel şi greşit s-a apreciat că cererea de suspendare din funcţia de notar public s-a făcut conform cu dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 36/1995.
S-a mai susţinut de către recurenţi că cererea de intervenţie accesorie trebuia respinsă ca fiind lipsită de interes, atâta timp cât s-a dovedit că a intervenit O.M.J. nr. 1342/2005 de revocare al O.M.J. nr. 616/2004, iar pe fondul pricinii din acelaşi considerent, respinsă acţiunea ca rămasă fără obiect.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de criticile formulate, urmează a se aprecia că acestea nu se justifică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 lit. g) din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici şi a activităţii notariale: „notar public poate fi cel care a îndeplinit timp de 5 ani funcţia de judecător . şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public".
Cum în cauză s-a dovedit că D.D. a îndeplinit timp de 15 ani funcţia de judecător, fiind în acelaşi timp doctor în ştiinţe juridice şi cadru didactic universitar, legal şi temeinic s-a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele de text, numirea sa notar public putând fi făcută fără susţinerea examenului concurs.
Conform art. 17 din Legea nr. 36/1995, „notarul public este numit de M.J. la propunerea C.U.N.N.P. pe baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii cerinţelor art. 16".
Ori, O.M.J. nr. 616/2004 a fost emis de M.J., ca urmare a cererii formulate de reclamant, cerere adresată Direcţiei de specialitate din cadrul ministerului care a şi avizat ordinul de numire.
Faptul că acest ordin poartă o dată anterioară (cu o zi) celei pe care o are cererea de numire precum şi faptul că intervenientul nu a fost propus în prealabil de către C.U.N.N.P. nu constituie cauze de nulitate după cum corect s-a reţinut şi de către instanţa fondului, competenţa numirii în funcţia de notar public revenind exclusiv M.J.
În ce priveşte neînregistrarea acestui ordin la biroul Curţii de apel în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 36/1995, a fost apreciată corect ca nefiind o cauză de revocare în condiţiile în care în cadrul termenului de 60 de zile de la emiterea lui, beneficiarul ordinului a solicitat M.J., suspendarea din funcţia de notar public pentru motive de incompatibilitate, numai acesta având competenţa emiterii unei astfel de măsuri.
Împrejurarea că prin O.M.J. nr. 1342/2005 s-a dispus revocarea O.M.J. nr. 616/2004, legal şi temeinic a fost considerată de către Curtea de Apel Bucureşti ca nefiind de natură să conducă la soluţia respingerii acţiunii ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere considerentele instanţei de casare care prin Decizia nr. 5040/2005 a reţinut că un asemenea act nu putea fi emis decât cu procedura administrativă prealabilă şi nicidecum după sesizarea instanţei de contencios administrativ.
Astfel fiind, nici cererea de intervenţie formulată de D.D. nu putea fi respinsă ca lipsită de interes.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de C.N.P.B. şi de M.J., împotriva sentinţei civile nr. 487 din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 485/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 499/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
