ICCJ. Decizia nr. 387/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 387/2007
Dosar nr. 3820/2/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 aprilie 2006, reclamanta C.D. a chemat în judecată A.N.P.M., solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii de încadrare, începând cu data de 1 ianuarie 2006, pe funcţia publică de consilier cl.I, grad profesional superior, treapta I de salarizare şi retribuirea efectivă pe treapta I de salarizare din aceeaşi dată, precum şi acordarea diferenţei de salariu, reactualizată, din luna ianuarie şi până la emiterea şi punerea în aplicare a deciziei.
În motivarea acţiunii reclamanta, funcţionar public în cadrul A.N.P.M., arată că, la data de 6 septembrie 2005, a susţinut un concurs pentru ocuparea postului vacant de consilier superior cl.I, treapta I de salarizare, în urma căruia a fost declarată admisă, sens în care pârâta a emis Decizia nr. 462 din15 septembrie 2006, prin care a încadrat-o în funcţia de consilier superior cl.1, treapta I de salarizare, retribuit la nivelul treapta 3 de salarizare, ca urmare a invocării dispoziţiilor OUG nr. 92/2004.
Reclamanta susţine că, întrucât la data de 12 ianuarie 2006 a fost adoptată OG nr. 2/2006, a solicitat A.N.P.M. să emită o decizie de încadrare corespunzătoare noilor reglementări, în sensul de a-i acorda treapta I-a în loc de treapta III-a.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1911 din 20 septembrie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea, apreciind că prin adoptarea OG nr. 2/2004, pârâtei nu i-a revenit obligaţia privind încadrarea solicitată de reclamantă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta C.D. susţinând că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal. că instanţa a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 4 din OG nr. 2/2006, reţinând că legiuitorul a lăsat la aprecierea instanţei de a acorda sau nu salariul. În al doilea rând instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, apreciind că în cauză este vorba de o avansare în treapta salarială şi nu de un concurs susţinut pentru ocuparea unui post vacant.
Recursul este nefondat.
La data de 6 septembrie 2005, recurenta – reclamantă, în condiţiile dispoziţiei O.U. nr. 92/2004, în vigoare la aceea dată, a susţinut un concurs organizat pentru ocuparea funcţiei de consilier cl. I, grad profesional superior, treapta I-a de salarizare, în cadrul D.C.N.B.P.S.S.
Ca urmare a admiterii sale, preşedintele A.N.P.M. a emis Decizia nr. 462 din 15 septembrie 2005, prin care reclamanta a fost numită în funcţia pentru care a concurat, fiind salarizată însă la nivelul treptei 3 de salarizare.
Măsura a fost justificată de dispoziţiile art. 9, alin. (1) din OUG nr. 92/2004 care prevăd că „salariile de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2005 o funcţie publică de execuţie în condiţiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare corespunzătoare categoriei, clasei şi gradului profesional în care sunt numite".
Dispoziţiile menţionate stabilesc faptul că orice persoană numită în anul 2005 într-o funcţie publică va continua să fie salarizată la nivelul treptei 3 de salarizare, până la promovarea în treptele de salarizare în condiţiile prevăzute de lege.
După apariţia OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici A.N.P.M. a solicitat A.N.F.P. asistenţa de specialitate, conform art. 37 alin. (1) din acest act normativ, privind modul de salarizare pentru anul 2006 a candidaţilor care au fost admişi la concursurile de recrutare.
Prin adresa nr. 1031832 din 14 februarie 2006, A.N.F.P. răspunde că nivelul de salarizare este cel corespunzător treptei 3, potrivit dispoziţiilor OUG nr. 92/2004 act normativ în vigoare la data intrării acestuia în corpul funcţionarilor publici.
Pe de altă parte, prin adoptarea OG nr. 2/2006 au fost reglementate drepturile salariale ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, fiind stabilite alte nivele de salarizare, dispoziţiile acestui act normativ nefiindu-i aplicabile recurentei – reclamante.
Având în vedere cele mai sus prezentate, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 1911 din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 384/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 388/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
