ICCJ. Decizia nr. 521/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 521/2007
Dosar nr. 2718/39/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 158 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC R.V.G.S. SRL Botoşani în contradictoriu cu pârâta A.R.R. şi A.R.R. – agenţia Botoşani, având ca obiect anularea Deciziei nr. 860 din 17 martie 2006, prin care cea de-a doua pârâtă a dispus suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a copiei conforme a licenţei de transport public rutier de persoane, eliberată în favoarea reclamantei.
În considerentele sentinţei, Instanţa a reţinut că Decizia contestată a fost emisă în urma unui control efectuat la data de 15 martie 2006, când s-a constatat că operatorul de transport, reclamanta SC R.V.G.S. SRL Botoşani, efectua un transport rutier public de persoane prin servicii organizate în trafic naţional, fără a avea la bordul vehiculului, contractul sau comanda de transport, legitimaţia de serviciu a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport rutier, contractul de închiriere în original sau copia legalizată pentru vehicul, lipsa plăcii de traseu cu indicarea executantului şi a tipului de transport.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de reclamantă, Instanţa a reţinut că nota de control din 15 martie 2005 reprezintă înscrisul prin care s-a constatat încălcarea reglementărilor în vigoare din domeniul transporturilor rutier, potrivit art. 11 din Ordinul M.T.C.T., iar reclamanta nu a contestat faptul că la data controlului, autovehiculul a fost depistat în trafic executând transport ocazional de persoane pe ruta Botoşani-Suceava fără a avea documentele prevăzute de art. 100 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, susţinând doar că autoturismul nu era trimis în cursă de operatorul de transport, ci se deplasa din iniţiativa proprie a conducătorului auto, în afara atribuţiilor de serviciu.
Instanţa a mai reţinut că vehiculul în discuţie a fost licenţiat în vederea executării de transport rutier public de persoane în servicii ocazionale pe numele reclamantei, astfel încât plecarea în cursă din iniţiativa proprietarului acestuia nu atenuează culpa operatorului de transport.
Faţă de această situaţie, Instanţa de Fond a constatat că sunt incidente prevederile art. 20 alin. (2) din OUG nr. 109/2005, coroborate cu art. 11 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, Decizia nr. 860 din 17 martie 2006 emisă de A.R.R. – agenţia Botoşani fiind legală şi temeinică.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamantă, care a solicitat casarea acesteia şi, pe fond, admiterea acţiunii.
În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a arătat că Instanţa de Fond nu a ţinut seama de împrejurarea că pentru o singură faptă, constând în lipsa de la bordul autovehiculului a documentului de transport corespunzător serviciului efectuat, au fost întocmite două acte, nota de constatare din 15 martie 2006 şi procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 15 martie 2006.
Astfel, în opinia recurentei - reclamante, au fost încălcate prevederile art. 151 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, potrivit cărora în cazurile în care în urma controlului nu se impune aplicarea sancţiunilor prin încheierea unui proces - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, sancţiunile administrative se aplică pe baza unei note de control.
Recurenta - reclamantă a mai arătat că Instanţa de Fond nu a avut în vedere faptul că deplasarea din Botoşani către Suceava a avut loc în afara atribuţiilor de serviciu ale conducătorului auto, Decizia de îmbarcare a călătorilor neaparţinând operatorului de transport. Legislaţia în vigoare nu interzice ieşirea autovehiculelor din parcul auto în afara programului de transport zilnic, fiind interzis numai transportul de călători fără documentele prevăzute de lege.
Recurenta - reclamantă nu şi-a structurat motivele de recurs potrivit art. 304 C. proc. civ., dar cauza este supusă prevederilor art. 3041 C. proc. civ. şi poate fi examinată sub toate aspectele.
Printr-o completare înregistrată la dosar la data de 12 decembrie 2006, recurenta - reclamantă a invocat şi motivul de ordine publică al necompetenţei materiale a Instanţei de Fond, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta - reclamantă a arătat că actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o a fost emis de agenţia A.R.R. Botoşani, care are capacitate de drept public şi nu este autoritate centrală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că Decizia nr. 860 din 17 martie 2006 este temeinică şi legală, fiind emisă în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din OUG nr. 109/2005 şi ale art. 11 alin. (2) lit. n) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, ţinând seama de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Este adevărat că actul administrativ dedus judecăţii, Decizia nr. 860 din 17 martie 2006, a fost emisă de agenţia A.R.R. Botoşani, structură deconcentrată în teritoriu, cu capacitate de drept public, a A.R.R.
Recurenta reclamantă a exercitat însă un recurs ierarhic împotriva acestei decizii, conform art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 primind răspuns prin adresa din 29 martie 2006, emisă de A.R.R., care a comunicat că menţine măsurile dispuse.
În considerarea soluţiei date plângerii prealabile administrative, recurenta - reclamantă a chemat în judecată, pe lângă agenţia A.R.R. Botoşani, şi A.R.R. structură centrală care atrage competenţa în primă Instanţă a Curţii de Apel, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
În consecinţă, motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se constată a fi neîntemeiat.
Critica privind încălcarea prevederilor art. 151 din Ordinul M.T.C.T. urmează de asemenea, a fi înlăturată, pentru că suspendarea copiei conforme a licenţei de transport este o sancţiune administrativă expres prevăzută de art. 20 alin. (2) din OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere şi art. 11 din Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, pentru abateri grave sau repetate de la reglementările în vigoare privind transportul rutier şi/ sau protecţia mediului.
Ea nu are natura juridică a unei sancţiuni contravenţionale principale, care să nu poată fi dispusă concomitent cu aplicarea amenzii pentru contravenţia prevăzută de art. 58 litera e) din OUG nr. 109/2005, când pentru fapta constatată sunt întrunite şi condiţiile angajării răspunderii contravenţionale.
Chiar din conţinutul prevederii legale indicate de recurenta - reclamantă, art. 151 din Ordinul M.T.C.T., rezultă existenţa distincţiei între aplicarea sancţiunilor administrative şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale.
Susţinerea privind efectuarea transportului de călători în afara programului de transport, din iniţiativa conducătorului auto, nu poate înlătura răspunderea operatorului de transport pentru abaterea prevăzută de art. 11 alin. (2) lit. n) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, de vreme ce autovehiculul a fost licenţiat pe numele societăţii recurente, în baza unui contract de închiriere prin care folosinţa a fost transmisă operatorului de transport.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt şi de drept, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menţinând sentinţa atacată, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.V.G.S. SRL Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 158 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 525/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
