ICCJ. Decizia nr. 534/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 534/2007
Dosar nr. 2158/36/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 2158/36/2006-508/ CA din 10 mai 2006 reclamantul M.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărârii nr. 5564 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 590/ CA din 18 septembrie 2006 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea. A anulat Hotărârea nr. 5564 din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâtă. A constatat că reclamantul M.I. beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 28 octombrie 1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2006.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul s-a născut în perioada în care părinţii săi se aflau strămutaţi din motive etnice, din Cadrilater, având aceleaşi condiţii precare şi privaţiuni ca şi familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs - pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că întrucât reclamantul nu era născut în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, nu poate să susţină că a fost nevoit să-şi schimbe domiciliul în altă localitate şi deci nu poate să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 28 octombrie 1944 în comuna Filimon Sârbu, judeţul Tulcea, părinţii săi M.F. şi M.Z. făcând obiectul unui schimb de populaţie, urmare Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 6 septembrie 1940 la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana - cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele - cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului/ strămutării părinţilor săi a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia pronunţată de Instanţa de Fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 590/ CA din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 544/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
