ICCJ. Decizia nr. 529/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 529/2007
Dosar nr. 14302/1/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistratăla Curtea de Apel Oradea, sub nr. 468/ CA din 18 ianuarie 2005, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea Hotărârii nr. 10480 din 15 octombrie 2004 emisă de aceasta şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 198/ CA din 13 iunie 2005 a admis acţiunea formulată de C.F., a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile solicitate pentru perioada 5 mai 1942 – 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, probele administrate în cauză – adresa din 10 mai 2005 a M.A.N., extrasul din Registrul refugiaţilor eliberat de Arhivele Naţionale cu adresa din 19 august 2004 şi depoziţiile martorilor C.F. şi P.C. fac dovada refugiului reclamantei datorită persecuţiei etnice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 269 din 26 ianuarie 2006 a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva acestei hotărâri, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe, pentru completarea probatoriului în ceea ce priveşte motivul care a determinat refugiul reclamantei, locul şi perioada refugiului.
Rejudecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. prin Hotărârea nr. 134/ CA din 15 septembrie 2006 a admis acţiunea introdusă de reclamanta C.F. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor. A anulat Hotărârea nr. 10480 din 15 octombrie 2004 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare pentru perioada mai 1942 - iunie 1945.
Instanţa de Fond a reţinut că, reclamanta a făcut dovada cu declaraţiile martorilor şi cu înscrisuri de la Arhivele Naţionale că a fost nevoită să-şi părăsească domiciliul din localitatea Hotar, plecând în localitatea Vârciorog, lângă Beiuş, în perioada mai 1942 – iunie 1945.
Şi această hotărâre a fost atacată cu recurs de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 – 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice, întrucât localitatea Hotar a rămas sub administrarea autorităţilor române, nefiind cedată statului maghiar.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetăţeanul român care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, prin aceea că a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dispoziţiile art. 1 lit. c) sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-şi părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate şi să se refugieze pe teritoriul aflat sub administraţie românească, în acest sens fiind şi prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002 de Guvernul României în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999.
Aşadar, Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că reclamanta născută în satul Subpiatra, judeţul Bihor născută în 4 iunie 1923 are calitatea de persoană refugiată şi beneficiază ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, fapt dovedit cu declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă: P.C. beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 şi P.D., cu declaraţia autentificată a martorului C.F., precum şi cu înscrisuri emise de M.A.E. – Oficiul Arhive Diplomatice, fişa şi harta satului Hotar, judeţul Bihor, reclamanta fiind nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu Hotar, Judeţul Bihor în localitatea Beiuş.
Dar, Instanţa de Fond stabilind statutul de refugiat al reclamantei pentru perioada mai 1942 – iunie 1945 a greşit, acordând mai mult decât prevede legea cu privire la data încetării perioadei de refugiu, a cărei dată limită este 6 martie 1945.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă va fi admis, se va modifica sentinţa atacată în sensul că, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se vor acorda reclamantei – intimate pentru perioada 15 mai 1942 - 6 martie 1945, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva Hotărârii nr. 134/ CA din 15 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se acordă reclamantei intimate pentru perioada 15 mai 1942 – 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 534/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
