ICCJ. Decizia nr. 551/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
0ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 551/2007
Dosar nr. 11572/1/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la 3 februarie 2006 la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, revizuientul F.A.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii M.A.P.D.R. şi F.G. revizuirea sentinţei civile nr. 14 din 17 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 2350/COM/2005, cererea fiind motivată în drept potrivit art. 322 pct. 5 teza II-a şi ulterior potrivit art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 14 din 17 mai 2005 a fost respinsă acţiunea pe care a formulat-o, ca fiind rămasă fără obiect.
Instanţa de executare a stabilit că sentinţa civilă nr. 439 din 2 decembrie 2003, definitivă şi irevocabilă – titlu executoriu a fost pusă în executare de către pârâtul M.A.P.D.R. prin Ordinului nr. 268 din 4 octombrie 2004, „pârâtul l-a reîncadrat pe reclamant în funcţia publică de conducere de director executiv al D.A.D.R. a Judecătoriei Arad, ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 439 din 2 decembrie 2003, a Curţii de Apel Timişoara".
Revizuientul a mai arătat că, prin sentinţa civilă nr. 477 din 16 decembrie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea reclamantului F.A.G. împotriva pârâtului M.A.P.D.R. S-a dispus anularea Ordinului nr. 268 din 4 octombrie 2004 emis de pârât, pe care l-a obligat faţă de reclamant la daune morale în echivalentul în lei a sumei de 250.000 Euro şi cheltuieli de judecată, hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 230 din 24 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Astfel a susţinut revizuientul, sentinţa civilă nr. 14 din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara şi-a pierdut suportul ei probator – Ordinul nr. 268 din 4 octombrie 2004 al M.A.P.D.R., ceea ce impune admiterea cererii sale de revizuire, întrucât intimatul-pârât M.A.P.D. nu a adus la îndeplinire sentinţa civilă nr. 439/ PI din 2 decembrie 2003.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Încheierea nr. 16 din 21 iunie 2006 în Camera de Consiliu a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul F.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 17 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 2350/2005.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, sentinţa civilă nr. 14 din 17 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a rămas definitivă prin Decizia nr. 5340 din 8 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a constatat nul, recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 14/2005, iar sentinţa civilă nr. 439 a Curţii de Apel Timişoara a fost pusă în executare prin emiterea de către M.A.P.D.R. a Ordinului nr. 268 din 4 octombrie 2004 .
Împotriva Încheierii din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, a declarat în termen recurs F.A.G., solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea pe fond a cererii sale de revizuire a sentinţei civile nr. 14 din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, şi admiterea acestuia, mai puţin a capătului 2 din cerere, la care a renunţat în scris şi verbal la termenul din 5 decembrie 2006.
F.A.G. a motivat în drept recursul potrivit art. 304 pct. 5, 7 şi 9 precum şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că: Instanţa trebuia să se pronunţe printr-o sentinţă, iar, nu printr-o încheiere, judecata trebuia să fie în şedinţa publică, iar nu în Camera de Consiliu, hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea Instanţei, motivarea este sumară şi confuză. A susţinut şi că nu poate fi menţinută o hotărâre judecătorească al cărui fundament juridic a fost desfiinţat definitiv şi irevocabil.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Art. 326 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată
Cererea de revizuire a fost soluţionată cu încălcarea prevederilor art. 121 C. proc. civ., în Camera de Consiliu, iar nu în şedinţă publică, Instanţa s-a pronunţat prin Încheiere, deşi nu este o hotărâre dată în cursul judecăţii, încălcând prevederile art. 255 C. proc. civ.
Totodată hotărârea s-a dat „cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare" cu nesocotirea prevederilor art. 301 C. proc. civ.
Se reţine că hotărârea atacată este neclară, confuză, dată cu încălcarea prevederilor art. 261 alin (5) C. proc. civ., fără a cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.
Încălcând dispoziţiile legale menţionate, neavând un rol activ, contrar prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., hotărând fără a analiza şi aspectele invocate în Întâmpinare de intimatul M.A.P.D.R., Instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Rejudecând cauza, Instanţa va verifica temeiurile legale ale cererii de revizuire, aşa cum au fost indicate şi precizate de revizuient, faţă de împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 477 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, invocată în cererea de revizuire a fost anulat Ordinul nr. 268 din 4 octombrie 2004 emisă de pârâtul M.A.P.D.R., care a fost obligat către reclamant, la daune morale în echivalentul în lei a sumei de 250.000 Euro.
În consecinţă, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată în temeiul art. 313 C. proc. civ. şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.A.G. împotriva Încheierii nr. 16 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, dosar nr. 911/CA/2006.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 572/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
