ICCJ. Decizia nr. 583/2007. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 583/2007
Dosar nr. 2565/46/2006
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 82/ FC din 18 septembrie 2006 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC U.S.G. SA în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Râmnicu - Vâlcea – D.G.E.F. Rmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, a dispus anularea parţială a Avizului de plată din 15 martie 2006, exonerând reclamanta de plata sumei de 531.352 lei RON; totodată, a fost anulată în totalitate Dispoziţia nr. 1154 din 25 aprilie 06.
În motivarea sentinţei se reţine că prin declaraţia de impunere pe anul 2006 reclamanta şi-a stabilit impozitul datorat la suma de 103.032 RON pentru terenurile curţi - construcţii, iar terenul în suprafaţa de 159,034 ha a fost încadrat în categoria terenurilor neproductive, fiind exclus de la plata impozitării.
Prin Avizul de plată emis de D.G.E.F. din cadrul Primăriei Râmnicu - Vâlcea a fost inclusă la impozitare şi suprafaţa de 159,034 ha aferentă B.S. Stolniceni, ce a fost încadrată în categoria de importanţă „c", potrivit OG nr. 244/2000 şi Legii nr. 466/2001. Împotriva acestui aviz reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Dispoziţia nr. 1154 din 19 aprilie 06, cu motivarea că reclamanta nu a prezentat documente justificative din care să rezulte categoria de teren neproductiv pentru suprafaţa de 159.034 ha.
Instanţa de Fond a stabilit că suma de impozitare declarată de reclamantă a fost calculată în mod corect, categoria de folosinţă a terenului fiind stabilită încă din anul 2003 şi necontestată de către pârâtă.
În drept au fost invocate art. 79 şi art. 80 C. proCod Fiscal, care prevăd obligaţia contribuabilului de a-şi stabili cuantumul obligaţiei fiscale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Primăria Municipiului Râmnicu - Vâlcea – D.G.E.F., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, Instanţa de Fond însuşindu-şi în mod greşit concluziile expertizei tehnice, fără a le cenzura.
Totodată, conform art. 257 lit. j) din Cod Fiscal, exceptarea unor terenuri de la impozitare se face pe baza avizului privind categoria de folosinţă emis de oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară, aviz pe care intimata - reclamantă nu l-a prezentat.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a motivelor de recurs, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect Instanţa de Fond a reţinut că terenul aferent B.S. Stolniceni este scutit de impozit conform art. 257 din Cod Fiscal, B.S. fiind iazuri de decantare, respectiv construcţii hidrotehnice; această caracterizare a terenului s-a făcut nu numai pe baza expertizei tehnice efectuată în cauză, astfel cum susţine recurenta, ci şi pe baza unui memoriu tehnic şi a studiului întocmit de I.P.R.O.M.I.N. Bucureşti.
De asemenea, expertul contabil a stabilit că încadrarea terenurilor deţinute de SC U.S.G. SA pe categorii de folosinţă a fost aceeaşi atât în declaraţia de impunere pe anul 2005, cât şi în actele de control din anul 2000, pârâta necontestând aceste acte.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte apreciază că Instanţa de Fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 257 din Cod fiscal privind exceptarea anumitor suprafeţe de teren de la impozitare, astfel că nefiind motive de casare sau modificare a hotărârii, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Râmnicu - Vâlcea – D.G.E.F. împotriva sentinţei nr. 82/ FC din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 572/2007. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 607/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
