ICCJ. Decizia nr. 607/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 607/2007
Dosar nr. 8681/1/2006
Şedinţa de la 31 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 februarie 2006 la Curtea de Apel Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa, au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 449/ CA din 2005 apreciind incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut că Instanţa de Contencios Administrativ s-a pronunţat asupra nelegalităţii HG nr. 904/2002, unde este menţionată suprafaţa de 4,57 ha, situată în Zona Sud cu destinaţia de parc public, deşi reclamantele nu au solicitat o expertiză tehnică imobiliară, în vederea identificării amplasamentului fostei lor proprietăţi. Deci, Instanţa nu a putut verifica corespondenţa dintre proprietatea revendicată şi suprafaţa de teren ce constituie în prezent parc public.
S-a mai susţinut că situaţiile juridice depuse cu ocazia soluţionării fondului, nu au adus schimbări în ce priveşte regimul juridic al terenului şi anume acela de domeniu public al Municipiului Constanţa, avându-se în vedere destinaţia acestuia de parc. Susţinerea Instanţei, a menţionat recurentul că, suprafaţa de teren nu a făcut niciodată parte din proprietatea publică a autorităţii administrative locale, este răsturnată de H.C.L.M. nr. 112 din 23 martie 2000 privind aprobarea inventarului bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Constanţa, unde este menţionată suprafaţă de 4,57 ha situată în Zona Sud.
S-a mai susţinut că în mod eronat, Instanţa de Fond a apreciat că HG nr. 904/2000 reprezintă practic un act de expropriere efectuat în afara cadrului legal, reprezentat de Legea nr. 33/1994, întrucât hotărârea atacată nu reprezintă un act de dispoziţie administrativă prin care să se schimbe cu efecte juridice tipul de drept de proprietate asupra bunului, respectiv din proprietate privată în proprietate publică, ci un act normativ ce cuprinde inventarul bunurilor, emis în conformitate cu dispoziţiile art. 21 al Legii nr. 213/1998.
S-a mai precizat prin recursul declarat, că prin destinaţie, suprafaţa de teren şi anume aceea de parc public, regimul juridic de proprietate publică este conform cu dispoziţiile din Legea nr. 213/1998 potrivit cu care străzile şi parcurile publice constituie domeniul public al unităţii administrativ teritoriale.
De precizat că prin Decizia nr. 596 din 21 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2595/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Consiliul Local Constanţa şi Municipiului Constanţa împotriva sentinţei nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal. S-a modificat sentinţa atacată şi s-a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantele S.C., S.M. şi S.V., privind HG nr. 904/2002, ca inadmisibilă.
Din actele cauzei rezultă că prin sentinţa civilă nr. 36 din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut invocarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 904/2002 privind atestarea domeniului public în cadrul acţiunii prin care reclamanţii S.M., S.C. şi S.V. contestă restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 5500 m.p. în echivalent în Municipiul Constanţa.
Reţinându-se că reclamantele au făcut dovada proprietăţii bunului în litigiu şi deci acesta nu putea face parte din domeniul public al statului, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă şi a dispus anularea parţială a HG nr. 904/2002 cu privire la suprafaţă de 4,57 ha situată în Zona Sud cuprinzând inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al Municipiului Constanţa.
Împotriva Deciziei nr. 596 din 21 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, S.M., S.C. şi S.V., au formulat contestaţie în anulare, contestaţie ce s-a admis prin Decizia nr. 4103 din 22 noiembrie 2006 în dosarul nr. 8681/1/2006. S-a anulat Decizia nr. 596 din 21 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi s-a stabilit termen pentru judecarea cauzei.
De observat că prin Decizia nr. 4103 din 22 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că procedura de citare a părţilor pentru ziua când a fost judecată cauza s-a realizat prin publicitate la uşa Instanţei, pentru judecarea în regim de urgenţă a excepţiilor de nelegalitate invocate de părţi, încălcându-se principiile contradictorialităţii şi oralităţii procesului civil, în absenţa citării părţilor la adresele indicate în cauză.
Deci, procedându-se la judecarea recursului declarat de Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa împotriva sentinţei nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 449/ CA din 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este întemeiat şi va fi admis.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat".
În cauză reclamanţii au cerut obligarea Municipiului Constanţa şi Consiliului Local al Municipiului Constanţa şi Ministerului Finanţelor la restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 5500 m.p. în echivalent în Municipiul Constanţa.
Recurenţii în cauză opun intimaţilor – reclamanţi, HG nr. 904/2002 prin care terenul în litigiu ar face parte din domeniul public, terenul fiind un parc.
Cu privire la HG sus citată s-a invocat excepţia de nelegalitate.
Sentinţa nr. 36 din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ, este nelegală întrucât nu s-a preocupat de modalitatea de intrare în patrimoniul statului a terenului în litigiu, în condiţiile dispoziţiilor legale sus citate, respectiv art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceasta, urmează a se casa cu trimitere sentinţa atacată, pentru rejudecarea cauzei, urmând a se stabili cu certitudine cum a intrat în patrimoniul statului suprafaţa de teren cerută de reclamanţi şi atestată ca făcând parte din domeniul public prin HG nr. 904/2002, administrându-se probe în acest sens.
Totodată, urmează a fi verificate şi celelalte apărări formulate în cauză, inclusiv dacă suprafaţa de teren solicitată de persoane fizice este cea menţionată în HG nr. 904/2002, aceasta pe baza unei expertize de specialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2007. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 609/2007. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
