ICCJ. Decizia nr. 613/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 613/2007
Dosar nr. 20049/2/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 iunie 2005 reclamanta SC O.T. SRL a solicitat să se constate nulitatea Deciziei nr. 353 din 24 mai 2005 emisă de C.N.A., iar în subsidiar, să se desfiinţeze această decizie şi să fie exonerată de plata sumei de 250.000.000 lei.
De asemenea, solicită suspendarea efectelor deciziei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii arată că Decizia este lovită de nulitate absolută pentru că în cuprinsul ei nu se specifică numărul de înmatriculare în Registrul Comerţului, codul unic de înregistrare, numele vreunui reprezentant al persoanei juridice sancţionate şi nici termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune contestaţia, astfel cum se prevede în art. 16 alin. (1) şi (6) din OG nr. 2/2001.
În ce priveşte fondul, arată că sancţiunea aplicată este netemeinică pentru că la aplicarea ei nu s-a ţinut seama de faptul că emisiunea D.D.D., din 17 mai 2005 şi 24 mai 2005, a fost difuzată în direct, iar radiodifuzorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 14 alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 248/ 2004 şi anume a pus în vedere invitaţilor săi de a proba afirmaţiile făcute şi să indice probele pe care le au.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1807 din 7 noiembrie 2005 a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că excepţia nulităţii deciziei este nefondată pentru că reclamantei nu i s-a produs nici o vătămare deoarece a exercitat calea de atac, iar în ce priveşte fondul cauzei, reţine că invitaţii emisiunii D.D.D., din 17 şi 24 mai 2005, au practicat un discurs rasist, manifestând atitudini discriminatorii la adresa unor minorităţi naţionale fără ca moderatorul emisiunii să atragă atenţia interlocutorilor săi că încalcă dispoziţiile Deciziei nr. 248/2004 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine, încurajând desfăşurarea emisiunii în afara cadrului legal.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Consideră că Instanţa i-a respins susţinerile cu privire la nulitatea absolută a deciziei contestate, prin aplicarea greşită a legii în materia contravenţiilor, fără să ţină cont că în ce priveşte forma pe care trebuia să o îmbrace Decizia, dispoziţiile neîndestulătoare din Legea nr. 504/2002 se completează cu cele ale OG nr. 2/2001.
Menţionează că în mod greşit Instanţa de Fond a respins capătul de cerere privitor la anularea deciziei, apreciind eronat că radiodifuzorul a încurajat desfăşurarea emisiunii în afara cadrului legal, cu toate că emisiunea, fiind difuzată în direct iar invitatul emisiunii are un temperament vulcanic, radiodifuzorul totuşi şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 14 alin. (3) din Decizia nr. 248/ 2004, punând în vedere interlocutorilor să probeze afirmaţiile făcute şi să indice probele pe care le au.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca neîntemeiat, deoarece Instanţa a reţinut corect că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001, ci ale Legii nr. 504/2002 a audiovizualului şi că cererea reclamantei cu privire la anularea Deciziei nr. 353/2005 nu este justificată pentru că invitaţii emisiunii au practicat un discurs rasist şi au manifestat atitudini discriminatorii la adresa unor minorităţi naţionale pe considerente de rasă, de etnie şi de orientare sexuală, iar realizatorul emisiunii a încurajat desfăşurarea ei în afara cadrului legal, permiţând invitaţilor să aibă manifestări contrare unei societăţi democratice.
Analizând motivele de recurs invocate, materialul probator administrat şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 353 din 24 mai 2005 emisă de C.N.A. s-a dispus sancţionarea recurentei SC O.T. SRL cu amendă în cuantum de 250.000.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 15 din Decizia nr. 248/2004 a C.N.A.
În decizie s-a reţinut că la ediţiile emisiunii D.D.D. din zilele de 17 şi 24 mai 2005 s-a practicat un discurs rasist şi s-au manifestat atitudini discriminatorii la adresa unor minorităţi pe considerente de rasă, de etnie şi de orientare sexuală iar realizatorul emisiunii a condus tot timpul discuţia într-o zonă conflictuală, simulând o dispută cu invitaţii săi în scopul ridicării audienţei emisiunii, fără să tempereze pornirile necontrolate şi discriminatorii ale invitaţilor.
Instanţa de Fond, sesizată cu acţiune în constatarea nulităţii deciziei sau anularea acesteia, a reţinut corect şi a motivat corespunzător că o astfel de acţiune este neîntemeiată.
Susţinerea recurentei, făcută prin acţiune, dar şi ca motiv de recurs, în sensul că Decizia atacată este lovită de nulitate absolută pentru că nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi anume că în cuprinsul ei nu se specifică numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul unic de înregistrare, numele reprezentantului societăţii, datele de identificare a acestuia, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune contestaţia, nu poate fi reţinută.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001, ci ale legii speciale în materia audiovizualului şi anume a Legii nr. 504/2002, care are prevederi distincte de ale ordonanţei în ce priveşte forma actului constatator al contravenţiei şi procedura de urmat.
Nici o dispoziţie din Legea nr. 504/2002 nu prevede că în cazul contravenţiilor aplicate de C.N.A. sunt incidente dispoziţiile OG nr. 2/2001, termenul şi condiţiile în care se pot ataca deciziile C.N.A., fiind prevăzute de art. 93 şi art. 94 din Legea nr. 504/2002, iar Instanţa competentă este cea de contencios administrativ.
De altfel, art. 94 din Legea nr. 504/2002 a fost modificat prin Legea nr. 402/2003 în sensul că numai pentru contravenţiile constatate de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei sunt aplicabile prevederile OG nr. 2/2001, ceea ce înseamnă că pentru contravenţii constatate de către alte autorităţi cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 504/2002 nu sunt incidente dispoziţiile acestei ordonanţe.
Referitor la motivul de recurs privind respingerea greşită a capătului de cerere de anulare a deciziei, se reţine că Instanţa de Fond a procedat corect, motivând amplu pentru care considerente s-a impus respingerea acestuia.
Indiscutabil, din materialul probator rezultă că la emisiunea D.D.D., din zilele de 17 mai 2005 şi 24 mai 2005, invitaţii realizatorului emisiunii au practicat un discurs rasist, făcând referiri jignitoare la adresa unor persoane pe criterii de rasă, etnie sau orientare sexuală, fără ca realizatorul emisiunii să-i tempereze, să le pună în vedere că astfel de acuzaţii nu pot fi făcute într-un program de televiziune şi să se aducă dovezi concrete cu privire la afirmaţiile făcute, ci, dimpotrivă, i-a provocat pe invitaţi să continue astfel de manifestări.
Conform prevederilor art. 15 din Decizia nr. 248/2004 a C.N.A., invocată drept temei pentru aplicarea sancţiunii, este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite ori xenofobe, sau orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie.
Din înregistrările emisiunii D.D.D., depuse în copie la dosar, rezultă indiscutabil că în zilele de 17 şi 24 mai 2005 s-au făcut astfel de manifestări, fără ca realizatorul emisiunii să ia o poziţie fermă pentru oprirea lor sau cel puţin să impună interlocutorilor să prezinte în acele emisiuni probe concrete cu privire la realitatea celor afirmate.
Cum se constată că motivele de recurs invocate de recurentă nu sunt întemeiate, urmează ca recursul să fie respins, în temeiul art. 299 şi art. 312 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1807 din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 609/2007. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 625/2007. Contencios → |
|---|
