ICCJ. Decizia nr. 609/2007. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 609/2007
Dosar nr. 15453/1/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 septembrie 2003 reclamanta SC B.A.G. SRL a chemat în judecată Ministerul Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor), Ministerul Finanţelor, Guvernul României şi Consiliul judeţean Satu Mare, solicitând anularea poziţiei nr. 154 din anexa nr. 1 din HG nr. 967/2002, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilelor – terenuri, înscrise în C.F. a localităţii Certeze şi obligarea la repararea pagubei cauzate şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii arată că în baza Hotărârii nr. 16/2002 a Consiliului judeţean Satu Mare au fost trecute nelegal bunurile menţionate mai sus în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Satu Mare, iar apoi au fost cuprinse în HG nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Satu Mare, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Satu Mare.
Consiliul judeţean Satu Mare a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care solicită să se constate că terenul pretins de reclamantă şi construcţiile situate pe acesta fac parte din domeniul public al judeţului Satu Mare şi să se respingă acţiunea introductivă.
P.V. şi V.P. au formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, solicitând admiterea acţiunii acesteia.
Reclamanta a depus o cerere de „lămurire a cadrului procesual", prin care renunţă la judecata cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor, dar solicită a se dispune şi anularea actelor care au stat la baza adoptării HG nr. 967/2002.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus cerere de intervenţie în interesul Guvernului, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar pe fond a cerut ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată pentru că reclamanta n-a făcut dovada calităţii de proprietar asupra bunurilor pretinse.
Consiliul judeţean Satu Mare, prin concluziile scrise depuse la Dosarul nr. 7305/2003 a ridicat excepţiile tardivităţii acţiunii, lipsei calităţii procesuale active şi neîndeplinirii procedurii prealabile.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 393 din 6 octombrie 2003 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 419 din 16 martie 2004 a respins acţiunea ca tardivă, a respins cererea de intervenţie formulată de P.V. şi V.P., a admis în parte cererea de intervenţie formulată de Consiliul judeţean Satu Mare, constatând că pe parcelele de teren menţionate în HG nr. 967/2002 se află edificate construcţiile şi obiectivele economice înscrise în aceeaşi hotărâre, aparţinând domeniului public al Judeţului Satu Mare. De asemenea, a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenţie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a constatat că reclamanta a renunţat la judecata cu Ministerul Administraţiei Publice şi Ministerul Finanţelor.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 2437 din 12 aprilie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă, reţinându-se că acţiunea nu a fost introdusă tardiv.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 555 din 22 septembrie 2005 a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Consiliul judeţean Satu Mare, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interesul Guvernului formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, a admis cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenienţii P.V. şi V.P. şi a admis acţiunea formulată de SC B.A.G. SRL Baia Mare, precizată şi extinsă, în sensul că a dispus anularea parţială a HG nr. 967/2002 prin radierea din anexă a poziţiei cu privire la terenurile în cotă de ½ parte, înscrise în C.F. a localităţii Certeze, precum şi cota parte de ½ din suprafaţa de 3300 mp teren şi cota parte de ½ din suprafaţa de 3300 mp teren, înscrisă tot în C.F. a localităţii Certeze. De asemenea, a dispus anularea parţială a Hotărârilor nr. 135/1999, nr. 7/2000 şi nr. 16/2002, adoptate de Consiliul judeţean Satu Mare, în sensul radierii din anexele acestora a terenurilor în cotă de ½ parte proprietatea reclamantei, menţionate mai sus şi a constatat că reclamanta a renunţat la capetele de cerere vizând obligarea pârâţilor la plata prejudiciului cauzat şi la judecata cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că terenurile, înscrise în C.F. sunt proprietatea tabulară a reclamantei şi a intervenienţilor P.V. şi V.P., în cote de ½ parte pentru fiecare, achiziţionate prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare din 4 august 2000, iar terenurile sunt înscrise în C.F. a localităţii Certeze, în proprietatea tabulară a reclamantei şi a aceloraşi intervenienţi în cote de ½ parte fiecare.
Mai reţine că apărarea Guvernului României făcută în sensul că HG nr. 967/2002 nu produce efectele unui act administrativ şi că ea se consolidează pentru că reclamanta nu a atacat hotărârea consiliului local prin care s-a alcătuit inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public, nu poate fi însuşită, pentru că HG este un act administrativ de autoritate, o manifestare de voinţă, iar împrejurarea că n-a fost atacat un act administrativ de către un terţ ce se pretinde că a fost vătămat printr-un act administrativ emis ulterior nu consolidează actul în sine, ci poate fi cenzurat pe calea excepţiei de nelegalitate.
Consideră că nu s-a invocat de către Consiliul judeţean Satu Mare vreun titlu valabil prin care bunurile în cauză au devenit bunuri din domeniul public al judeţului şi că cererea de intervenţie în interes propriu formulată de acesta apare ca inadmisibilă, iar cererea de intervenţie în interesul Guvernului României, cerere formulată de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, este neîntemeiată, ţinându-se cont de faptul că se admite acţiunea reclamantei.
Împotriva sentinţei au declarat recurs intervenienţii P.V. şi V.P., intervenientul judeţul Satu Mare prin Consiliul judeţean Satu Mare şi pârâtul Guvernul României.
Intervenienţii P.V. şi V.P. critică sentinţa pentru că Instanţa nu le-a acordat cheltuielile de judecată făcute cu plata avocatului pe care l-au angajat.
Judeţul Satu Mare, prin Consiliul judeţean Satu Mare, susţine că Instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, prin aceea că a soluţionat pricina la primul termen, în lipsa reprezentantului său, cu toate că a solicitat prin adresă acordarea unui nou termen de judecată, fiind astfel în imposibilitate de a-şi face apărările pe care le considera necesare.
Menţionează că sentinţa cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, prin afirmaţia că prin emiterea hotărârii Consiliului judeţean s-a încălcat efectul opozabil al înscrierilor de C.F., cu toate că reclamanta s-a înfiinţat ulterior emiterii Hotărârilor nr. 135/1999 şi nr. 7/2000, iar până la 6 iulie 2000 nu exista nici o înscriere în C.F. ca urmare a constatării nulităţii absolute a uzucapiunii prin sentinţa civilă nr. 10045/1994 a Judecătoriei Satu Mare.
Arată că intervenienţii P.V. şi V.P. nu puteau deveni în mod legal proprietari pentru că au cumpărat terenurile pe baza încheierii de C.F. a notariatului Satu Mare, încheiere declarată nulă absolut prin sentinţa civilă nr. 10045/1994.
Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, susţine că hotărârea sa a fost adoptată prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Administraţiei Publice, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, fiind avizat de către autorităţile publice interesate şi de Ministerul Justiţiei şi având la bază inventarele întocmite de către comisiile special constituite în acest sens la fiecare unitate administrativ teritorială, inventare însuşite prin hotărâri ale autorităţii publice a unităţii administrativ teritoriale respective.
Consideră că hotărârea Consiliului local prin care bunurile în discuţie s-au inclus în domeniul public trebuia atacată la Instanţa de contencios administrativ de către cei care pretindeau că le-au fost afectate drepturile legitime, ceea ce nu s-a realizat şi că prin HG nr. 967/2002 doar s-a atestat regimul juridic al bunurilor ce fac parte din domeniul public al unităţilor administrativ - teritoriale din judeţul Satu Mare, diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private a acestora, hotărâre ce nu are efect constitutiv de drept de proprietate.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, prin care arată că recursurile promovate de Judeţul Satu Mare şi Guvernul României sunt neîntemeiate, solicitând ca acestea să fie respinse.
Analizând cele trei recursuri promovate, prin prisma motivelor invocate în acestea, ţinând cont de materialul probator administrat în cauză şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurenţii - intervenienţi P.V. şi V.P. au formulat recurs numai pentru că nu li s-au acordat cheltuielile de judecată pretinse ca făcute cu plata apărătorului lor. Dar, din cererea acestora aflată în Dosarul nr. 15201/2005 al Curţii de Apel Cluj rezultă că au solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată, dar nu au prezentat nici delegaţia apărătorului acestora şi nici dovada onorariului plătit, iar la termenul la care s-a judecat pricina nu au fost prezenţi în Instanţă personal sau prin apărător, ci prin cerere au solicitat judecata în lipsă.
Ca atare, recursul lor va fi respins ca nefondat.
Nici recursul Judeţului Satu Mare nu poate fi primit.
Faptul că pricina s-a soluţionat la primul termen de judecată şi în lipsa reprezentantului recurentului, care solicitase amânarea cauzei pentru un alt termen, nu este un motiv de nulitate a hotărârii, nepunându-se problema încălcării formelor de procedură, cum eronat susţine recurentul.
Instanţa de Fond a respectat întocmai dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., în sensul că nu a amânat cauza la cererea recurentului, dar a amânat pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise, iar recurentul a depus concluzii scrise în care şi-a precizat detaliat punctul său de vedere, nefiind astfel prejudiciat în vreun fel.
Nu se reţine nici susţinerea că hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, Instanţa de Fond respingând cererea de intervenţie în interes propriu a Consiliului judeţean Satu Mare pe considerentul că apărea anterior în calitate de pârât şi nu putea avea în acelaşi proces o dublă calitate şi pentru că reclamanta a solicitat anularea actelor administrative emise de Guvern şi de Consiliul judeţean Satu Mare, pe când recurentul cerea să se constate că terenul în discuţie şi construcţiile de pe acesta fac parte din domeniul public al judeţului.
Relevant în cauză este faptul că intimata - reclamantă a dobândit legal terenurile în cauză, în baza unor contracte de vânzare – cumpărare care au rămas în fiinţă cu toate că au fost atacate la Instanţa judecătorească de drept comun, aceeaşi situaţie fiind şi cu încheierea de intabulare a Notariatului de Stat Satu Mare.
Corect a reţinut Instanţa de Fond că recurentul Consiliul Judeţean Satu Mare nu a făcut dovada că aceste bunuri au intrat în patrimoniul statului, devenind bunuri ale domeniului public, în vreuna dintre modalităţile de dobândire legale.
Este nesemnificativ pentru soluţionarea pricinii faptul că s-au emis două hotărâri ale Consiliului judeţean anterior anului 2000, când intimata – reclamantă a devenit proprietara imobilelor, pentru că relevanţă are ultima hotărâre care a stat la baza emiterii HG nr. 967/2002.
Şi intervenienţii P.V. şi V.P. au dobândit cotele părţi din imobile în aceleaşi condiţii de legalitate ca şi intimata – reclamantă, contrar susţinerilor recurentei.
Recursul Guvernului României va fi respins de asemenea ca nefondat.
HG nr. 967/2002 a fost adoptată în baza prevederilor art. 107 din Constituţia României şi a art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, fiind un act administrativ de autoritate care e susceptibil de a fi supus controlului de legalitate la Instanţa de contencios administrativ.
Susţinerea recurentului că prin hotărâre numai se atestă regimul juridic de drept public, diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ea neavând efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ teritoriale, nu poate fi reţinută, pentru că hotărârea este actul final care stabileşte calitatea de bunuri ale domeniului public din unităţile administrativ teritoriale respective, act ce produce efecte juridice proprii, hotărârile consiliilor locale sau judeţean de însuşire a inventarelor întocmite de către comisiile speciale apărând ca acte anterioare, necesare dar insuficiente prin ele însele, pentru calificarea finală a unor astfel de bunuri.
De altfel, prin sentinţa recurată s-au anulat parţial şi hotărârile emise de Consiliul judeţean Satu Mare, la solicitarea reclamantei, printre acestea aflându-se şi hotărârea care a stat la baza emiterii HG nr. 967/2002.
Pentru toate considerentele menţionate mai sus, urmează ca în temeiul art. 299 şi art. 312 C. proc. civ. să se respingă recursurile ca nefondate, reţinându-se că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P.V., V.P., Consiliul Judeţean Satu Mare şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 555 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 613/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
