ICCJ. Decizia nr. 737/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 737/2007
Dosar nr. 11041/1/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2005 şi precizată în cererile depuse la 29 septembrie 2005 şi la 20 octombrie 2005, reclamanta SC M. SRL Braşov a solicitat obligarea pârâţilor I.G.C.T.I., M.T.C.T. şi A.R.R. să-i atribuie şi să-i elibereze licenţa de execuţie pentru traseul Hălchiu – Braşov, conform procedurii electronice de atribuire şi a rezultatului pe care l-a obţinut în cadrul asociaţiei, prin Metodologia de atribuire înregistrată din 18 martie 2005, pentru programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean.
Reclamanta a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi în solidar la plata de daune cominatorii de 500 RON pe zi de întârziere, după rămânerea definitivă a soluţiei pronunţate şi până la îndeplinirea obligaţiei care le revine.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de asociată, a participat la licitaţia electronică organizată pentru atribuirea licenţei de execuţie pentru traseul Hălchiu – Braşov şi s-a calificat în finalul metodologiei de atribuire, la egalitate de puncte cu un alt operator de transport rutier.
Reclamanta a învederat că, potrivit pct. 6 din Anexa nr. 11 b a Ordinului M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, are dreptul la acordarea în mod echitabil a licenţei de execuţie, dar pârâţii au respins cererea sa, motivând că neprezentarea sa la data de 13 iunie 2005, anunţată pe internet pentru atribuirea licenţei, reprezintă renunţare la efectuarea traseului câştigat. Reclamanta a susţinut că refuzul pârâţilor de a-i atribui licenţa de execuţie este lipsit de temei legal şi vatămă dreptul câştigat în procedura de licitaţie la care a participat.
La data de 29 noiembrie 2005, în temeiul art. 49 C. proc. civ., au formulat în interesul reclamantei cereri de intervenţie SC R. SRL Braşov şi SC E.L. SRL Braşov, în calitate de asociaţi în Asociaţia nr. 372 B şi au solicitat admiterea acţiunii, pentru motivele de fapt şi de drept expuse de reclamantă.
Pârâţii I.G.C.T.I. şi M.T.C.T. au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive, motivând că nu au atribuţii de acordare a licenţelor de transport şi de execuţie pentru operatorii de transport.
Pârâta A.R.R. a invocat excepţiile privind lipsa procedurii prealabile, tardivitatea şi lipsa de obiect a acţiunii, lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsa capacităţii procesuale a A.R.R.B.
Prin încheierea dată în şedinţa publică de 23 ianuarie 2006 în Dosarul nr. 355/CA/2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate excepţiile invocate de pârâţi.
Instanţa de Fond a constatat că I.G.C.T.I. şi M.T.C.T. au calitate procesuală pasivă, având în vedere că reprezentanţii lor sunt numiţi în Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, conform art. 9 din Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu.
Excepţie lipsei plângerii prealabile a fost respinsă, cu motivarea că reclamanta s-a adresat cu reclamaţie administrativă la I.G.C.T.I., unde îşi desfăşoară activitatea Comisia de validare, care nu are personalitate juridică.
Excepţia tardivităţii acţiunii a fost respinsă în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatându-se că a fost respectat termenul de 6 luni pentru sesizarea Instanţei de la repartizarea electronică a traseelor.
Excepţia lipsei de obiect a acţiunii a fost respinsă faţă de participarea reclamantei la licitaţia electronică şi de cererea acesteia de atribuire a ofertei de licenţă, cerere care a fost respinsă de pârâţi.
Referitor la excepţia privind lipsa calităţii procesuale active, Instanţa de Fond a avut în vedere că asociaţia nu este constituită ca persoană juridică şi că asocierea are ca scop participarea la atribuirea publică a traseelor şi efectuarea acestora. Faţă de obiectul şi scopul contractului de asociere, s-a constatat că reclamanta, parte în acest contract, are calitate procesuală activă.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale a A.R.R.B. a fost respinsă, cu motivarea că A.R.R. este chemată în judecată şi nu reprezentanta acesteia în teritoriu.
Prin sentinţa nr. 109/ F din 17 aprilie 2006, Instanţa de Fond a admis acţiunea şi cererile de intervenţie formulate în interesul reclamantei, a obligat Comisia de validare, compusă din reprezentanţi ai autorităţilor pârâte, să repartizeze în mod echitabil oferta pentru licenţa de traseu către reclamantă, conform Metodologiei de atribuire, privind programul judeţean Braşov, traseu Hălchiu – Braşov, a obligat pârâta A.R.R. să-i elibereze reclamantei licenţa de execuţie pentru traseu, conform Metodologiei şi punctajului obţinut şi a obligat în solidar pârâţii la plata către reclamantă a daunelor de întârziere în cuantum de 500 RON, începând cu data pronunţării sentinţei şi până la data executării.
Hotărând astfel, Instanţa de Fond a reţinut că pârâţii au refuzat nejustificat să-i atribuie reclamantei licenţa de execuţie, având în vedere că aceasta a obţinut punctaj egal cu un alt participant la licitaţia electronică, iar neprezentarea la termenul anunţat pentru atribuirea licenţei nu constituie un motiv de decădere a asociaţiei din dreptul câştigat pentru acordarea în mod echitabil a licenţei.
Instanţa de Fond a avut în vedere că la data de 13 iunie 2005, anunţată public pe internet de pârâte pentru atribuirea licenţei, reprezentantul reclamantei a fost în imposibilitate de a se prezenta şi că în mod nelegal a fost considerată această neprezentare ca fiind o renunţare la efectuarea traseului câştigat, deşi nu există nici un temei legal pentru sancţiunea decăderii din termenul de valorificare a rezultatelor obţinute la licitaţia electronică.
Nelegalitatea refuzului de atribuire a licenţei a fost constatată şi faţă de împrejurarea că procesul - verbal de validare nu a fost comunicat reclamantei pentru a afla că a obţinut un punctaj egal cu un alt participant, iar data de 13 iunie 2005 nu este cuprinsă în calendarul şi procedura de solicitare electronică a traseelor, fiind prevăzută eliberarea licenţelor în perioada 15 – 30 iunie 2005.
Reţinând că reclamanta a fost prejudiciată prin refuzul de acordare a licenţei şi culpa autorităţilor pârâte în producerea acestui prejudiciu, Instanţa de Fond a admis cererea de daune şi conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a obligat în solidar pârâţii la plata de daune de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi pe fond, respingerea acţiunii şi a cererilor de intervenţie ca neîntemeiate.
Recurenţii au susţinut că Instanţa de Fond a interpretat eronat Normele metodologice de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe, aprobate prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 şi a constatat greşit nelegalitatea sancţiunii stabilită de Comisia de validare în caz neprezentare a solicitanţilor la data anunţată pentru împărţirea echitabilă a unui traseu.
Cu referire la normele metodologice adoptate prin Ordinul nr. 1842/2001, cu modificările şi completările ulterioare, recurenţii au arătat că sancţiunea a fost prevăzută de Comisia de validare în exercitarea atribuţiilor sale legale şi pentru respectarea termenelor şi condiţiilor stabilite expres în Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu din programul de transport rutier de persoane.
Conform calendarului aprobat la nivel naţional în această Metodologie, recurenţii au precizat că la data de 14 iunie 2005 urmau să fie afişate rezultatele definitive ale atribuirii electronice, astfel încât s-a impus convocarea prealabilă a solicitanţilor cu punctaje egale pentru împărţirea echitabilă a traseului. Din acest motiv, Comisia de validare a procedat la informarea solicitanţilor din data de 6 iunie 2005 pe pagina de internet că au obligaţia de a se prezenta în ziua de 13 iunie 2005 la sediul central I.G.C.T.I.
Considerând că obligaţia lor de informare a fost îndeplinită, recurenţii au susţinut că societatea intimată este singura culpabilă pentru neprezentare la data anunţată public şi că în mod greşit a fost respinsă de Instanţa de Fond această apărare, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar. Cum nu a existat acordul expres şi neechivoc al intimatei pentru repartizarea echitabilă a licenţei, deşi acordul său era absolut necesar, nefiind prezumat, recurenţii au considerat greşită concluzia Instanţei de Fond privind existenţa dreptului câştigat la efectuarea unei părţi din cursele pe traseul Hălchiu – Braşov.
Stabilirea obligaţiei de plată a daunelor de întârziere, de la pronunţarea sentinţei pentru prejudiciul suportat de societatea intimată, a fost criticată de recurenţii I.G.C.T.I. şi A.R.R., cu motivarea că Instanţa de Fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că daunele cominatorii au fost prevăzute ca mijloc de constrângere pentru executarea unei hotărâri irevocabile a Instanţei de contencios administrativ şi nu pentru repararea unui prejudiciu.
Recurentul M.T.C.T. a solicitat să fie casată şi soluţia de respingere a excepţiilor privind lipsa calităţii sale procesuale pasive şi neîndeplinirea procedurii prealabile, arătând că nu are atribuţii de acordare a licenţelor de transport şi de execuţie pentru operatorii de transport şi, anterior chemării sale în judecată, nu a fost sesizat de intimata - reclamantă cu plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente:
În urma derulării aplicaţiei electronice de alocare a traseelor din Programul naţional de transport din 3 iunie 2005, asociaţia, constituită din societatea reclamantă şi intervenientele în cauză, a obţinut punctaj egal cu un alt participant.
În caz de egalitate de puncte, art. 6 din Anexa nr. 11 b la Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie, a prevăzut că licenţa de execuţie pentru traseu sau grupă de trasee se acordă în mod echitabil solicitanţilor.
Conform Calendarului şi procedurii aprobate în Anexa B la Metodologia de atribuire pentru şedinţa de atribuire din 3 iunie 2005, la data de 14 iunie 2005 Comisia de validare trebuia să afişeze rezultatul definitiv al atribuirii licenţelor de execuţie, urmând ca în perioada 15 - 30 iunie 2005 să fie eliberate licenţele de execuţie pentru traseu, pe baza rezultatelor finale ale atribuirii electronice.
În calendarul aprobat şi comunicat participanţilor la licitaţia electronică nu s-au prevăzut data de 13 iunie 2005 pentru atribuirea în mod echitabil a licenţei de execuţie şi nici obligaţia de prezentare a solicitanţilor, sub sancţiunea decăderii lor din dreptul câştigat.
Comisia de validare a comunicat aceste informaţii numai prin anunţul din 9 iunie 2005 publicat pe pagina de Internet.
Instanţa de Fond a constatat corect că anunţul comisiei de validare este nelegal, pentru că nu există un temei legal în baza căruia neprezentarea unui solicitant să poată fi echivalată cu renunţarea la efectuarea traseului, iar comisia nu avea atribuţia să instituie sancţiunea decăderii din dreptul câştigat.
Competenţele Comisiei de validare cu privire la respectarea calendarului şi procedurii de atribuire a licenţelor de execuţie nu implicau şi atribuţia de reglementare, asumată în mod nelegal de aceasta prin conţinutul anunţului publicat pe pagina de Internet la 9 iunie 2005.
În consecinţă, Comisia de validare a stabilit în mod nelegal sancţiunea decăderii, fără a exista dispoziţii legale referitoare la competenţa sa de reglementare şi de a prevedea asemenea consecinţe juridice pentru dreptul câştigat prin punctajul obţinut la aplicaţia electronică din 3 iunie 2005.
Faţă de nelegalitatea anunţului din 9 iunie 2005, Instanţa de Fond a reţinut corect că neprezentarea reclamantei la data de 13 iunie 2005 nu poate constitui un motiv pentru decăderea asociaţiei din dreptul câştigat şi că, pentru valorificarea acestuia, s-a adresat Comisiei de validare în termenul legal, potrivit calendarului aprobat, în care eliberarea licenţelor a fost prevăzută pentru perioada 15 - 30 iunie 2005.
Recurenţii au susţinut neîntemeiat că societatea intimată este singura culpabilă pentru decăderea din dreptul câştigat şi Instanţa de Fond a înlăturat corect aceste apărări, având în vedere atât nelegalitatea sancţiunii, cât şi imposibilitatea de prezentare a reprezentantului asociaţiei la data de 13 iunie 2005.
Concluzia Instanţei de Fond este conformă prevederilor Metodologiei de atribuire a licenţelor de execuţie, potrivit cărora asociaţia de operatori de transport fără personalitate juridică poate fi reprezentată numai de persoana nominalizată în contractul de asociere; în atare situaţie, nu se poate reţine culpa asociaţiei, care nu a desemnat o altă persoană să-i reprezinte interesele la data de 13 iunie 2005, care nu figura în calendarul aprobat şi la care reprezentantul nominalizat în contractul său de asociere se afla în imposibilitate de prezentare.
Motivele de recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive a M.T.C.T. şi neîndeplinirea procedurii prealabile cu acte minister vor fi respinse ca nefondate, întrucât reprezentantul Ministerului face parte din Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor şi reclamaţia administrativă a fost adresată Comisiei conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. De altfel, componenţa şi atribuţiile Comisiei de validare au fost aprobate de Ministerul recurent, prin actul din 11 mai 2005 emis de secretarul de stat, astfel încât sunt lipsite de temei excepţiile reiterate în recurs sub aspectul legitimării procesuale şi condiţiilor de exercitare a acţiunii.
Recursurile sunt întemeiate şi vor fi admise în privinţa obligaţiei de plată a daunelor de întârziere, constatându-se că Instanţa de Fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Daunele cominatorii solicitate de intimata - reclamantă sunt datorate în cazul refuzului autorităţii publice de a executa hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată de Instanţa de contencios administrativ.
Reţinând că A.R.R. are competenţa să acorde licenţe de transport şi de execuţie pentru operatorii de transport, hotărârea Instanţei de Fond va fi modificată în parte, în sensul că numai această autoritate va fi obligată la plata daunelor de întârziere şi cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de I.G.C.T.I., de A.R.R. şi de M.T.C.T. împotriva sentinţei civile nr. 109/ F din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă la plata daunelor de întârziere stabilite numai pe pârâta A.R.R., cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinţei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 774/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
