ICCJ. Decizia nr. 714/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 714/2007
Dosar nr. 12314/1/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la 26 ianuarie 2005, reclamanta SN S.S. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.A.M.C. anularea punctului 3 din Decizia nr. 403 din 30 decembrie 2004 emisă de A.N.A.F. şi a pct. 8 din procesul - verbal de control nr. 4723 din 09 iunie 2004 întocmit de D.G.A.M.C. şi obligarea pârâtelor la restituirea accizelor în cuantum de 4.831.081.553 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1568 din 29 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat în parte Decizia nr. 403 din 30 decembrie 2004 emisă de A.N.A.F. şi procesul – verbal de control din 09 iunie 2004 încheiat de D.G.A.M.C., a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de rambursarea sumei de 4.324.504.095 ROL cu titlu de accize, conform raportului de expertiză şi a obligat pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. şi D.G.A.M.C.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2070 din 1 iunie 2006, a admis recursurile declarate, a casat sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi, în fond, a respins acţiunea reclamantei SN S.S. SA Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea decizie, Instanţa de Recurs a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 28 lit. j) din OUG nr. 158/2001, fiind aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, în sensul că hidrocarburile ciclice achiziţionate direct de la producători, pe bază de contracte, nu au fost utilizate în scop industrial şi nu se regăsesc în produsele finite obţinute.
Totodată, Instanţa de Recurs a mai reţinut că nu s-a înregistrat nici o lezare a drepturilor şi intereselor legitime ale intimatei - reclamante, care să-i deschidă calea la acţiune în faţa Instanţei de contencios administrativ.
Împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare intimata - reclamantă SN S.S. SA, la data de 16 august 2006.
Contestaţia în anulare formulată se întemeiază pe dispoziţiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la pronunţarea unei hotărâri irevocabile, cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă.
Contestatoarea arată că, în materia contenciosului administrativ, normele de competenţă materială a Instanţelor sunt reglementate prin Legea nr. 554/2004, susţinând că în cauză obiectul actului administrativ atacat se situează sub plafonul de 5 miliarde lei prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi că, în consecinţă, competenţa de a judeca cauza în primă Instanţă ar fi aparţinut Tribunalului Bucureşti.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate, incluzând pronunţarea hotărârii de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Raportat la această condiţie expresă de admisibilitate, reţinând şi dispoziţiile alin. (2) al art. 317 C. proc. civ., este de menţionat că poate fi primită o contestaţie în anulare pentru motivele sus - menţionate, (invocate şi în cauza de faţă) şi în situaţia în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar Instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Examinând contestaţia de faţă prin prisma temeiului legal invocat şi raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că aceasta nu întruneşte nici una dintre cerinţele expres prevăzute de textele legale incidente pentru a fi admisibilă.
Astfel, cum în cauză a fost exercitat şi recursul, contestatoarea ar fi putut invoca necompetenţa materială în cadrul acestei căi de atac.
Susţinerile contestatoarei privind lipsa sa de interes în a invoca în recurs o astfel de excepţie coroborat cu faptul că nici una dintre părţi nu a sesizat pretinsa eroare de procedură privind competenţa Instanţei de Fond ceea ce însă nu împiedica Instanţa de Recurs să o invoce din oficiu, nu pot fi primite ca temei al contestaţiei în anulare de faţă, întrucât nici una din ipotezele strict prevăzute de art. 317 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile şi nu se regăsesc în cauza de faţă.
Prima ipoteză are în vedere situaţia în care pentru soluţionarea de către Instanţa de Recurs a criticii privitoare la necompetenţă, nu sunt suficiente probele deja administrate în cauză iar a doua ipoteză priveşte respingerea recursului fără a fi fost judecat în fond.
Drept urmare, nefiind îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 317 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., contestaţia în anularea de faţă va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SN S.S. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 2070 din 1 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 688/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 737/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
