ICCJ. Decizia nr. 626/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 626/2007

Dosar nr. 7234/1/2006

Şedinţa publică din 1 februarie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2005, la Tribunalul Iaşi, reclamanta U.N.C.M.R.R. – Organizaţia Judeţeană Iaşi a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării şi Ministrul Apărării, solicitând modificarea şi completarea Ordinului nr. M116 din 5 septembrie 2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice cadrelor militare în activitate, în sensul respectării dispoziţiilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 68/1990 şi Deciziei nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale, recunoaşterea drepturilor cadrelor militare din Uniune, care au fost pensionaţi anterior apariţiei ordinului, pentru întreaga perioadă de timp cât au lucrat în locurile de muncă şi activităţile prevăzute a fi încadrate în grupe de muncă superioare, obligarea pârâţilor în solidar la modificarea actului, în vederea reparării pagubelor produse şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, pârâţii nu au ţinut seama că prin sintagma „cadre militare" se înţelege atât cadrele militare din activitate, cât şi cele din rezervă sau retragere.

Prin sentinţa civilă nr. 550/E din 21 octombrie 2005, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, având în vedere calitatea de organe centrale ale pârâţilor, aplicând prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 poziţia 3 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 44/ CA din 27 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7337/2005, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că ordinul atacat a fost emis în executarea dispoziţiilor art. 2 din HG nr. 1294/2001, care se referă la cadrele militare în activitate.

Pentru cadrele militare în rezervă există reglementări diferite, care se referă la date anterioare celei din 1 aprilie 2001.

Curtea de Apel Iaşi consideră că în ipoteza în care în baza art. 3 din Legea nr. 164/2001 s-a omis sau s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, nimic nu împiedică pe titularul dreptului la pensie să solicite revizuirea dreptului la pensie.

Recunoaşterea dreptului la pensie nu se poate realiza decât în raport de fiecare titular al dreptului la pensie.

Mai mult decât atât, prin ordinul atacat, nu se poate face o extindere a sferei de reglementare adoptată prin Legea nr. 164/2001.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta consideră că, întrucât Adunarea Generală a investit pe preşedinte să reprezinte şi să apere în faţa Instanţelor de judecată interesele membrilor în ceea ce priveşte revendicarea drepturilor ce decurg din Decretul - Lege nr. 68/1990 şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 87/1999, aceasta are calitate procesuală activă.

Instanţa de Fond face confuzie şi reţine greşit că între Decretul - Lege nr. 68/1990, Decizia Curţii Constituţionale nr. 87/1999 şi HG nr. 1294/2001, nu ar exista identitate de obiect şi scop şi că s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii.

În sensul solicitat, a fost dată aceeaşi interpretare de către Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei.

Intimatul - pârât Ministerul Apărării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind inadmisibilă cererea prin care o persoană juridică solicită recunoaşterea unui drept subiectiv consacrat exclusiv persoanelor fizice cu statut de cadre militare.

Acţiunea este inadmisibilă şi pentru că Decretul - Lege nr. 68/1990 este abrogat prin Legea nr. 158/2004, iar Decizia Curţii Constituţionale se referă la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului - Lege nr. 68/1990.

HG nr. 1294/2001 se referă la cadrele militare în activitate, iar ordinul emis în baza acestui act normativ nu poate să privească decât aceeaşi categorie a cadrelor militare.

Recursul nu este fondat.

Instanţa de Fond a apreciat în mod corect că acţiune în Instanţă pot formula numai persoanele care se consideră vătămate prin actul administrativ în discuţie.

Deşi recurenta - reclamantă a obţinut permisiunea Adunării Generale pentru introducerea acţiunii în justiţie, aceasta nu poate intenta acţiune şi reprezenta în justiţie membrii săi, decât în condiţiile apărării unui drept colectiv al acestora.

Încadrarea recurentei într-o anumită categorie nu se poate realiza decât analizând condiţiile în care a lucrat fiecare membru.

Şi pe fondul cauzei, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre legală, deoarece Decretul - Lege nr. 68/1990 a fost abrogat, iar Decizia Curţii Constituţionale face referire la acest act.

Ordinul nr. M116 din 5 septembrie 2002 a fost emis în baza HG nr. 1294/2001, care se referă la cadrele militare în activitate. Ordinul nu poate fi completat şi în privinţa cadrelor militare în retragere sau rezervă, deoarece ar însemna să adauge la lege, respectiv la HG în temeiul căreia a fost emis.

Faţă de acestea, motivele de recurs invocate nu sunt îndeplinite, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de U.N.C.M.R.R. – Organizaţia Judeţeană Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 44/ CA din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării şi Ministrul Apărării, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 626/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs