ICCJ. Decizia nr. 637/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 637/2007
Dosar nr. 9315/54/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată la 23 februarie 2004 reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Gorj, solicitând anularea Deciziei nr. 81 din 26 ianuarie 2004, repunerea în funcţia de comisar superior clasa I, obligarea pârâtei la plata diferenţei drepturilor băneşti începând cu data de 1 ianuarie 2004 şi până la data reintegrării efective, obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, Decizia a fost emisă de un organ necompetent, respectiv de directorul executiv al D.G.F.P. Gorj, deşi Garda Financiară nu mai făcea parte din structura Ministerului Finanţelor Publice, ci era în subordinea Autorităţii Naţionale de Control.
Reclamantul nu a formulat cerere de transfer şi nu şi-a dat acordul la transferare.
La selectarea comisarilor Gărzii Financiare Gorj nu s-au respectat criteriile stabilite prin Nota din 5 decembrie 2003.
Prin sentinţa nr. 221 din 2 iulie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 391/C/2004, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea.
Prin Decizia nr. 141 din 22 februarie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 1980/A/2004, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul P.I., a casat sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare.
Prin sentinţa nr. 424 din 14 octombrie 2005, pronunţată în Dosar nr. 1131/A/2005, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată, a anulat Decizia nr. 71/2004 şi a obligat pârâţii să-l reîncadreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei nr. 81/2004.
Prin Decizia nr. 1130 din 4 aprilie 2006 pronunţată în Dosar nr. 1031/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de D.G.F.P. Gorj, Garda Financiară – Comisariatul General şi Garda Financiară – Secţia Gorj, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a reţinut că, Instanţa de Fond, în rejudecare, a ignorat integral cele statuate prin Decizia de casare şi a repus în discuţie legalitatea măsurii luate faţă de reclamant, constatând că este principal nelegală, deşi anterior, acelaşi judecător apreciase ca legale prevederile Protocolului încheiat între Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională de Control pentru selecţia personalului din cadrul Gărzii Financiare.
În rejudecare, Instanţa va verifica în mod strict numai aspectele statuate de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 141 din 22 februarie 2005.
Prin sentinţa nr. 702 din 22 septembrie 2006 pronunţată în Dosar nr. 9315/54/2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 81/2004 a D.G.F.P. Gorj şi a obligat pârâţii să-l încadreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut că din fişa personală din 13 ianuarie 2004 rezultă că s-a făcut o evaluare la toate capitolele, deşi reclamantul a lucrat la compartimentul juridic şi ar fi trebuit să beneficieze de o evaluare simplificată.
Din fişa de evaluare s-a reţinut că reclamantul a primit 90 de puncte pe an, pe ultimii 3 ani, obţinând astfel punctaj maxim raportat la compartimentul la care a funcţionat şi ar fi trebuit să beneficieze de o evaluare mai simplă.
Astfel, dacă punctajele s-ar fi acordat în conformitate cu adresa nr. 396073/2003, reclamantul ar fi beneficiat de punctaj superior şi s-ar fi încadrat între primii comisari clasaţi, ceea ce ar fi condus la rămânerea sa în cadrul Gărzii Financiare Gorj.
Reclamantul a fost depunctat în cadrul evaluării şi prin faptul că pentru anul 2001 s-a consemnat în fişa de evidenţă că ar fi primit calificativul „foarte bine" deşi în acel an a obţinut calificativul „excepţional", astfel încât în mod nelegal s-a obţinut un punctaj mai mic.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Gorj, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Se susţine că intimatul - reclamant nu a fost selectat de Garda Financiară Gorj pentru a fi transferat la noua instituţie.
Intimatul nu a figurat pe lista persoanelor care urmau să fie preluate prin transfer în interesul serviciului, astfel că în mod corect conducătorul D.G.F.P. Gorj a emis Decizia nr. 81/2004, mutând intimatul - reclamant la Biroul juridic pe o funcţie echivalentă.
Intimatul s-a clasat pe locul 21 din cei 23 de comisari, stabilirea ierarhiei aparţinând în exclusivitate comisarului şef de secţie.
Lista întocmită a fost în acord cu adresa nr. 470070/2004.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs şi pârâta Garda Financiară Secţia Gorj, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Lista întocmită este legală, având la bază protocolul încheiat între cele două ministere.
La întocmirea listei s-au avut în vedere criteriile comunicate de Garda Financiară Centrală, deşi potrivit documentelor, aplicarea acestora avea un caracter orientativ.
Contestarea clasamentului este inutilă, în condiţiile în care valabilitatea clasamentului în cauză a fost certificată de reprezentanţii Gărzii Financiare Centrale.
Garda Financiară – Comisariatul General, criticând sentinţa civilă nr. 702/2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece emitentul actului atacat este D.G.F.P: Gorj.
Prima Instanţă nu a arătat în concret care sunt motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivul pentru care au fost înlăturate apărările părţii.
Instanţa de Fond s-a limitat la a menţiona numai o situaţie de fapt cu privire la punctajul obţinut de către intimat, fără a face nici o menţiune cu privire la nelegalitatea Deciziei nr. 81/2004.
Intimatul, ca angajat al Ministerului Finanţelor Publice a rămas în cadrul aceleaşi instituţii, în timp ce restul personalului a fost transferat în interesul serviciului la o altă instituţie.
Răspunzătoare de reîncadrarea reclamantului este D.G.F.P. Gorj.
Obligarea pârâtelor la reintegrarea reclamantului este o măsură care nu poate fi pusă în aplicare întrucât echivalează cu transferul în interesul serviciului.
Recursurile sunt fondate.
Prin Decizia nr. 141 din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova a constatat că reclamantul nu a criticat procedura de reorganizare a Gărzii Financiare, ci modalitatea în care s-a făcut redistribuirea comisarilor, în raport de punctajele acordate la evaluarea individuală, conform criteriilor stabilite prin nota internă.
Curtea de Apel a casat sentinţa de fond şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a se verifica dacă punctajul acordat reclamantului la evaluare a fost corect stabilit şi justifică trecerea sa pe un post în structura Ministerului Finanţelor Publice.
Prin Decizia nr. 1130 din 4 aprilie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa prin care a fost rejudecată cauza, constatându-se că Instanţa de Fond a ignorat cele statuate prin Decizia de casare şi a repus în discuţie legalitatea măsurii luate faţă de reclamant.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârea şi a trimis cauza spre o nouă judecare, care urmează să analizeze doar corectitudinea procedurii de evaluare a reclamantului şi a punctajului stabilit pentru acesta.
Curtea de Apel, rejudecând cauza a reţinut că reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de o evaluare simplificată.
Activând în cadrul compartimentului juridic, evaluarea activităţii reclamantului s-a făcut de către comisarul şef de secţie.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de Garda Financiară Gorj, aflată în Dosarul nr. 391/C/2004 al Tribunalului Gorj, reclamantul - intimat a recunoscut că i s-au acordat 270 puncte, respectiv 45 plus, înmulţite cu 3 ani.
Din nota din 5 decembrie 2003 rezultă că pentru personalul încadrat în compartimentul juridic, punctajul este următorul: evaluare profesională – 45 puncte şi starea disciplinară – 45 puncte.
Din actele sus - menţionate rezultă că intimatul - reclamant a fost evaluat conform notei, pentru personalul încadrat în compartimentul juridic.
Deşi Instanţa de Fond a ajuns la o concluzie contrară, nu a motivat care era punctajul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamantul în comparaţie cu punctajul de care a beneficiat.
Se vor constata astfel îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi art. 3041 C. proc. civ., admiterea acţiunii de către Instanţa de Fond fiind lipsită de temei legal şi contrară probelor administrate în cauză.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei – pârâte, Garda Financiară – Comisariatul General, se va constata netemeinicia acestuia, întrucât recurenta a invocat în faţa Tribunalului Gorj excepţia necompetenţei materiale în raport de calitatea sa de organ central, competenţa aparţinând Curţii de Apel şi nu Tribunalului.
În acest sens, nu se justifică admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei.
Faţă de acestea, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (2) teza I C. proc. civ., va admite recursurile.
În temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va casa sentinţa recurată şi pe fond, urmează a se respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. a Judeţului Gorj, Garda Financiară – Comisariatul General şi Garda Financiară – Secţia Gorj împotriva sentinţei civile nr. 702 din 22 septembrie 2006 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P.I.
Casează sentinţa recurată şi pe fond respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 626/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 639/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
