ICCJ. Decizia nr. 639/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 639/2007
Dosar nr. 30839/1/2005
Dosar nr. 4253/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC U. SA, prin administratorii judiciari SC C.D. SRL şi SC R. SRL, a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 5071 din 20 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocând ca temei juridic prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei arată că nu a fost îndeplinită procedura de citare cu aceasta pentru ziua când s-a judecat pricina, deoarece aflându-se în procedura instituită de Legea nr. 64/1995 trebuia să fie citată prin administratorul judiciar, ceea ce Instanţa nu a făcut, viciu de procedură ce nu putea fi acoperit prin prezenţa consilierului juridic al SC U. SA în lipsa unei împuterniciri de reprezentare dată de administratorul judiciar.
În ce priveşte fondul cauzei, solicită a se respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 14 din 8 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, avându-se în vedere existenţa autorităţii lucrului judecat, rezultând din sentinţa nr. 2898 din 26 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Neamţ, rămasă irevocabilă.
D.M.S.S.F. Neamţ, prin precizările aflate în dosar, invocă lipsa calităţii sale procesuale în cauză.
A.N.A.F. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare pentru că prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare nu a fost ridicat dreptul de administrare al SC U. SA, care a fost reprezentată la proces de către consilierul juridic şi nu s-a invocat nici la Instanţa de Fond şi nici în recurs lipsa de citare a administratorului judiciar, iar în ce priveşte invocarea autorităţii lucrului judecat, aceasta nu există în cauză.
M.M.S.S.F. a depus precizări, prin care susţine excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de D.M.S.S.F. Neamţ.
Contestatoarea, prin administratorii judiciari, a depus răspuns la întâmpinare, susţinând că dreptul de reprezentare judiciară a societăţilor aflate în procedura reorganizării judiciare aparţine administratorilor judiciari, nu organelor statutare ale acestor societăţi şi că cererea de chemare în judecată a fost semnată de administratorul judiciar iar citarea societăţii trebuia făcută prin intermediul acestuia.
În ce priveşte fondul, reiterează cele menţionate în contestaţie.
Printr-o altă cerere, intitulată răspuns, SC U. SA prin administratorii judiciari şi conducerea societăţii, susţine că atât M.M.S.S.F. cât şi D.M.S.S.F. Neamţ au calitate procesuală, ei fiind emitenţii actelor contestate.
Analizând motivele invocate în contestaţia în anulare, ca şi susţinerile intimaţilor, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 5071 din 20 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1178/2005, s-a respins ca nefondat recursul declarat de M.M.S.S.F. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 8 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis recursul declarat de D.G.F.P. Neamţ împotriva aceleiaşi sentinţe, în sensul că s-a casat sentinţa şi s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC U. SA.
SC U. SA, prin directorul general, directorul economic şi consilierul juridic a solicitat, la 17 martie 2003, anularea procesului verbal de control din 18 noiembrie 2002 întocmit de D.M.S.S.F. Neamţ şi a Deciziei nr. 7 din 18 februarie 2003 emisă de M.M.S.S.F., acţiune admisă prin sentinţa civilă nr. 14 din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, dar respinsă prin Decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare.
Cum în cauză s-au atacat acte emanând de la D.M.S.S.F. Neamţ şi M.M.S.S.F., cei doi intimaţi au avut calitatea de pârâţi, respectiv recurent şi intimat în recurs, astfel că îşi menţin calitatea de intimaţi şi în contestaţia în anulare de faţă.
În ce priveşte contestaţia, se impune a fi analizat cu prioritate motivul referitor la invocarea neîndeplinirii procedurii de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, motiv prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Susţinerea contestatoarei că cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea procesului verbal de control a fost semnată de administratorul judiciar SC C.D. SRL este neadevărată, din cererea respectivă rezultând că acţiunea s-a promovat de SC U. SA prin conducerea acesteia, respectiv directorul general şi directorul economic, nu de către administratorul judiciar.
De altfel, administratorii judiciari au fost numiţi abia prin sentinţa civilă nr. 465/F din 1 iunie 2005 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, iar acţiunea s-a introdus la data de 17 martie 2003, deci mult înainte de numirea administratorilor judiciari.
Trebuie avut în vedere şi faptul că SC U. SA a fost reprezentată atât la fond, cât şi în recurs de către consilierul juridic al acesteia şi niciodată nu s-a invocat, chiar şi după deschiderea procedurii judiciare, că societatea nu poate sta în proces prin organele sale de conducere.
Chiar şi după numirea administratorilor judiciari nu s-a solicitat ca aceştia să fie citaţi în proces, în calitate de reprezentanţi ai SC U. SA, cauza aflându-se deja în faza de recurs într-un stadiu avansat.
Consilierul juridic al societăţii a fost prezent în ambele faze procesuale, formulând cereri şi depunând întâmpinare în recurs şi a apărat corect interesele acesteia, niciodată neinvocând lipsa calităţii sale de reprezentant legal al SC U. SA şi nici nu i s-a contestat această calitate.
De altfel, conform prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, „Judecătorul sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator, indicând şi condiţiile de exercitare a acestuia", drept de administrare care încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului, aşa cum prevede alin. (4) din acelaşi articol.
De asemenea, art. 52 alin. (1) din această lege stabileşte că „Pe perioada în care debitorul sau/ şi administratorul exercită dreptul de administrare, acesta poate îndeplini orice acte şi operaţiuni – inclusiv utilizarea, vânzarea şi închirierea de bunuri – şi poate efectua plăţi, dacă toate acestea se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente".
Nu s-a făcut nici o dovadă că debitoarei SC U. SA i-a fost ridicat dreptul de administrare după desemnarea administratorilor judiciari, nici că a început procedura falimentului, ceea ce înseamnă că debitorul avea dreptul să facă acte de administrare, printre acestea incluzându-se şi acţiunea în justiţie de faţă.
Cum se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,nereţinându-se neîndeplinirea legală a procedurii de citare a contestatoarei pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs, nu se mai impune analizarea motivelor invocate ca chestiuni privind fondul cauzei.
Astfel fiind, contestaţia în anulare se va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC U. SA, prin administratori judiciari SC C.D. SRL Piatra Neamţ şi SC R. SRL Roman, împotriva Deciziei nr. 5071 din 20 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 637/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 643/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
