ICCJ. Decizia nr. 643/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 643/2007
Dosar nr. 15864/1/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 mai 2006 reclamanţii M.T. şi SC S. SA au chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară – Secţia Olt, solicitând anularea notei de constatare nr. 320 din 5 februarie 2003, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale suferite, ca urmare a cercetării penale, sechestrării bunurilor, vânzării acestora şi folosul nerealizat.
Prin sentinţa civilă nr. 286 din 5 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1004/CAF/2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca tardiv formulată, nefiind respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii, invocând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata în contencios administrativ se suspendă cât durează urmărirea penală împotriva reclamantului T.M. Conform art. 2 din Decretul nr. 167/1998 operează nulitatea notei de constatare nr. 320 pentru cauză nelicită.
Recurenţii consideră că prin invocarea excepţiei tardivităţii acţiunii le-a fost interzis accesul la justiţie.
În drept, recurenţii au invocat prevederile art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3827 din 7 noiembrie 2006, pronunţată în Dosar nr. 6315/54/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul formulat, reţinând că pentru a opera dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., acţiunea trebuie să fie regulat formulată, ori, cererea reclamanţilor este tardivă.
Nulitatea absolută invocată de recurenţi nu are relevanţă în domeniul contenciosului administrativ, întrucât legea specială prevede norme distincte referitoare la prescripţia dreptului la acţiune.
Împotriva acestei decizii recurenta SC S. SA a formulat contestaţie în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Contestatoarea consideră că prescripţia a fost greşit invocată, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care cel vătămat a cunoscut întinderea pagubei, conform art. 12 din Legea nr. 29/1990.
Contestatoarea apreciază că dreptul de a acţiona în justiţie s-a născut la 3 martie 2006, când a fost comunicată rezoluţia Parchetului.
Contestatoarea arată că în mod greşit s-au aplicat prevederile art. 103 C. proc. civ., nulitatea invocată fiind de ordine publică.
Contestatoarea a depus la dosar acte.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
S-a invocat drept motiv al contestaţiei în anulare prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar Instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 317 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Motivele de fapt ale contestaţiei în anulare nu au legătură cu prevederile art. 317 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., contestatoarea neinvocând lipsa de citare sau încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Motivele contestaţiei sunt în realitate motive de recurs, criticând soluţionarea pe fond a cererii introductive.
Temeiul de drept al contestaţiei în anulare nu poate fi încadrat nici în cel prevăzut de art. 318 C. proc. civ., nefiind vorba despre greşeală materială sau omisiune de a cerceta vreun motiv de recurs.
Faţă de acestea, Înalta Curte va constata neîndeplinite prevederile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. şi va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC S. SA Slătioara împotriva Deciziei nr. 3827 din 1 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu Garda Financiară Centrală şi Garda Financiară, secţia Olt, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 639/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 661/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
