ICCJ. Decizia nr. 774/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 774/2007
Dosar nr. 32412/2/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 879 din 12 aprilie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Z.E. în contradictoriu cu pârâţii SC A. SA şi M.A.P.D.R., ca tardiv formulată.
În motivarea hotărârii se reţine că reclamanta a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 10 mai 1995 emis de M.A.A. în favoarea pârâtei SC A. SA Cârţa.
Instanţa de Fond a stabilit că actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost comunicat reclamantei cu adresa din iunie 1995, astfel că în raport de prevederile art. 15 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data introducerii acţiunii), acţiunea formulată este tardivă, fiind depăşit termenul de decădere de un an, prevăzut de textul de lege menţionat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Z.E., susţinând că în mod greşit Instanţa de Fond a stabilit data comunicării actului administrativ ca fiind 10 mai 1995, cu adresa emisă de pârâta SC A. SA Cârţa, data corectă fiind anul 2004, când a avut efectiv cunoştinţă de includerea în obiectul certificatului a unor terenuri ce i-au aparţinut. Recurenta precizează că nu avea cum să cunoască demersurile făcute de pârâta SC A. SA Cârţa pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, întrucât nu i s-au prezentat pentru semnare procesele - verbale de vecinătate şi schiţele de dezmembrare, astfel cum prevede HG nr. 834/1991.
Analizând motivele de recurs ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., precum şi actele şi lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin adresa din 7 iunie 1995, SC A. SA Cârţa a comunicat doamnei S.V., autoarea reclamantei - recurente Z.E., că terenul revendicat de aceasta a făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de M.A.A., devenind proprietatea societăţii; totodată, în anul 2001 doamna S.V. a trimis o notificare către SC A. SA Cârţa, prin care solicita restituirea terenului în suprafaţă de 10 ari, anexând înscrisuri, printre care şi adresa din 7 iunie 1995 menţionată mai sus.
Se reţine, de asemenea, şi împrejurarea că intabularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut încă din anul 1996, potrivit afirmaţiei necontestată de recurentă, cuprinsă în întâmpinarea SC A. SA Cârţa.
Faţă de această situaţie de fapt, Instanţa de Fond a stabilit în mod corect că termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ a început să curgă de la data comunicării adresei din 7 iunie 1995, când autoarea reclamantei avea toate elementele necesare pentru a contesta certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
În mod corect s-a apreciat că potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data introducerii acţiunii), acţiunea este tardivă, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Z.E. împotriva sentinţei civile nr. 879 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 737/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 781/2007. Contencios → |
|---|
