ICCJ. Decizia nr. 723/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 723/2007
Dosar nr. 7243/1/2006
Şedinţa de la 6 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 214 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC C.C.T. SA Timişoara în contradictoriu cu pârâţii: D.R.V.I.T., D.G.V. şi M.F.P., dispunându-se anularea ca nelegale a actelor constatatoare, respingându-se în rest acţiunea, în baza următoarelor considerente:
Prin acţiunea înregistrată la 30 ianuarie 2001 în dosarul nr. 965/2001, precizată ulterior, reclamanta SC C.C.T. SA Timişoara a chemat în judecată pe pârâţii D.R.V.I.T., D.G.V. şi M.F.P., solicitând anularea ca nelegale a actelor constatatoare nr. 228-231 din 16 ianuarie 2001, nr. 233-240 din 16 ianuarie 2001, nr. 245-246 ambele din 16 ianuarie 2001, toate emise de pârâtele 1 şi 2, Decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001 emisă de pârâtul 3 cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 6.914.792.386 lei cu titlul de drepturi de import.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, datoria vamală provine din încadrarea greşită a articolului „amestecuri de substanţe odoriferante" la poziţia tarifară 3302.1021 în loc de 3302.1040, precum şi a articolului „mixtură chimică" la poziţia 2106.9092 în loc de 3824.9095. Reclamanta a susţinut că a completat declaraţia vamală cu încadrarea tarifară precizată de pârâtă, pe care însă o consideră eronată, urmare adresei nr. 16.888 din 8 iunie 1999 emisă de pârâta D.G.V., reclamanta precizând că, încadrarea tarifară corectă a produselor, iar încadrarea tarifară corectă a produselor C.C. partea I este la poziţia 3824.9095.
Privitor la încadrarea componentelor C.C. partea I la poziţia tarifară 3824.9095 s-a arătat că, aceasta corespunde clasificărilor corecte din cadrul Uniunii Europene şi de asemenea regulii nr. 3 din cadrul Regulilor generale cuprinse în Convenţia Internaţională privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.
Expertiza tehnică în domeniul chimiei efectuată în cauză a concluzionat că articolul „amestecuri de substanţe odoriferante" se încadrează la poziţia tarifară 3302.1040, iar mixtura chimică la poziţia 3824.9095.
Privitor la celelalte produse importate ce fac obiectul cauzei, expertul a stabilit că aceasta se încadrează la poziţia tarifară 3302.1040, încadrarea fiind motivată de expert prin consideraţii ţinând de compoziţia chimică a produsului.
Instanţa de fond a reţinut că, pentru produsele C.C. partea I, funcţie de compoziţia chimică, încadrarea corectă este poziţia tarifară 3824.9095, potrivit regulii 3 din Regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor cuprinse în Legea nr. 98/1996, conform căreia atunci când mărfurile ar putea fi încadrate din prima, la a II-a sau mai multe poziţii, prin aplicarea regulii 2b sau în orice alt caz, încadrarea se face după cum urmează: 3a – poziţia cea mai specifică are prioritate faţă de poziţiile cu un domeniu de aplicare mai general, iar produsul C.C.L. partea I se încadrează la aceeaşi poziţie tarifară 3824.9095, potrivit regulii 3 din Regulile generale cuprinse în Legea nr. 98/1996.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 3734 din 14 iunie 2005 a admis recursurile declarate de SC C.C.H.B.C. SRL Bucureşti, de M.F.P., de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, de D.G.F.P.J.T., de A.N.V. – D.R.V.I.T., împotriva sentinţei civile nr. 214/2006 a Curţii de Apel Timişoara, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivând că, sentinţa recurată a fost pronunţată cu nerespectarea principiului contradictorialităţii, prin necitarea la proces a organului emitent al actelor constatatoare atacate, respectiv B.V.T.
Rejudecând în fond după casare, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prima soluţionare a cauzei în fond cu privire la codul tarifar pentru partea I a produsului C.C. şi C.C.L. este corespunzătoare reglementărilor din Legea nr. 98/1996 prin care România a aderat la Convenţia Internaţională privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, în acelaşi sens exprimându-se şi autorităţile vamale pârâte prin adresele din 10 septembrie 2001 şi din 31 octombrie 2001 (dosar fond).
Pentru încadrarea produselor ce intră în partea a II-a a componentelor în discuţie „amestecuri de substanţe odoriferante", care au constituit şi obiectul expertizei tehnice - judiciare s-a reţinut că, aceste substanţe fiind utilizate în industria alimentară, codul tarifar aferent este 3302.1040 pentru că, aceste componente nu conţin toţi agenţii aromatici care caracterizează băutura finală şi necesită utilizarea părţii 1 de concentrat, potrivit expertizei de specialitate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 46 din 7 februarie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C.C.H.B.C. SRL împotriva pârâţilor M.F.P., A.N.A.F., A.N.V., D.R.V.I.T., B.V.T. A dispus anularea actelor constatatoare emise de pârâtul B.V.T. şi deciziei nr. 1462 din 27 septembrie 2001 dată de M.F.P. privind drepturile vamale stabilite şi menţinute prin aceste acte, exonerând reclamanta de plata sumei de 6.914.792.386 lei, corespunzătoare drepturilor vamale calculate în baza actelor menţionate.
Şi această hotărâre a fost atacată cu recursuri formulate de pârâtele: D.R.V.I.T. în numele şi pentru A.N.V. şi de D.G.F.P.J.T. în numele M.F.P. – A.N.A.F.
În ambele recursuri, motivate similar, pârâtele critică hotărârea atacată pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, în exclusivitate, convingerea instanţei de fond s-a transformat în baza raportului de expertiză şi a suplimentului de expertiză întocmite în cauză, că produsele în litigiu au fost importate de reclamantă din Franţa, având codul tarifar 21.06, iar reglementările nr. 1694 din 24 august 2001 ale Comisiei Europene nu se pot aplica retroactiv. Se susţine de asemenea că, adresa prin care autoritatea vamală şi-a exprimat poziţia faţă de noua încadrare tarifară în spaţiul european nu reprezintă o manifestare expresă de renunţare la încadrarea susţinută de autoritatea vamală.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursurile sunt nefondate.
În conformitate cu prevederile Directivei nr. 89/107/EEC din decembrie 1988 şi cele ale Directivei din 21 noiembrie 1988 privind armonizarea legilor între Statele Uniunii în privinţa aditivilor alimentari autorizaţi a fi folosiţi în alimente pentru consum uman, aditivii alimentari sunt „orice substanţă care nu este consemnată în mod normal ca aliment sau direct şi nu este utilizată în mod normal ca ingredient caracteristic al alimentelor.
Substanţele odoriferante, respectiv agenţii aromatici se definesc ca o entitate chimică singulară sau un amestec de substanţe naturale ori sintetice care conferă gust, miros şi savoare unui aliment sau produs, fără a-i conferi valoare nutritivă.
Regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat dispun în regula nr. 3 că atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziţii, prin aplicarea regulii 2b/ sau orice alt caz, încadrarea se face la poziţia cea mai specifică, care are prioritate faţă de poziţiile cu un domeniu de aplicare mai general. Produsele amestecate, articolele compuse din materii diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite şi mărfurile prezentate în seturi condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul a căror încadrare nu poate fi efectuată prin aplicarea regulii 3a/sunt încadrate după materia/sau articolul care le conferă caracterul esenţial, atunci când este posibilă efectuarea acestei determinări (pct. 3b).
Se reţine că în speţă, caracterul esenţial este cel din poziţia tarifară 330210 pentru amestecul de substanţe chimice odoriferante, care fiind utilizate în industria alimentară au codul tarifar 3302.1040, întrucât aceste componente nu conţin toţi agenţii aromatici care caracterizează băutura finală şi care necesită utilizarea părţii 1 de concentrat, aşa cum s-a consemnat şi în Raportul de expertiză întocmit în cauză.
Se reţine de asemenea că şi încadrarea tarifară a produsului C.C. partea 1 şi C.C.L. Partea 1 a fost stabilită de instanţa de fond corespunzător reglementărilor din Legea nr. 98/1996, prin care România a aderat la Convenţia Internaţională privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.
Prin Expertiza efectuată în cauză s-au determinat elementele componente şi dintre acestea, acelea care conferă caracterul esenţial al mixturilor chimice importate de reclamanta intimată, pentru corecta lor încadrare tarifară, concluziile expertului fiind neechivoce în a determina faptul că părţile de concentrat în litigiu şi substanţele chimice care le compun nu sunt alimente, nu pot fi consumate ca atare şi nu au valoare nutritivă. Fiind produse ale industriei chimice, dozarea lor în fabricarea băuturii răcoritoare este strict stabilită, pentru a nu deveni dăunătoare organismului uman.
Argumentarea încadrării tarifare din Raportul de expertiză este conformă cu reglementările Comisiei Europene nr. 1694 publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 229/32 din 25 august 2001 care stabilesc că, produsele utilizate ca bază pentru fabricarea băuturilor nealcoolice compuse din 40 % acid fosforic anhidru, 30 % sulfit de amoniu, 10 % cofeină şi restul apă se clasifică la codul tarifar 3824.9095.
Aceste reglementări nu se aplică doar situaţiilor ivite ulterior publicării lor în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, ci oricărei situaţii juridice, aplicabilitatea lor, fiind condiţionată de aderarea sau nu a autorităţii vamale la ele.
Întrucât compoziţia chimică a produsului C.C. partea 1 a rămas identică, încadrarea tarifară a produsului se efectuează conform naturii sale chimice şi reglementărilor Comisiei Europene, pe care pârâta D.G.V. şi le-a însuşit aşa cum rezultă din adresele din 10 septembrie 2001 şi din 31 octombrie 2001. Prin aceste adrese, recurenta D.G.V. a dispus direcţiilor regionale vamale interjudeţene, anularea actelor constatatoare prin care s-au stabilit clasificări tarifare ale componentelor C.C. partea 1 şi C.C.L. partea 1 la alte coduri tarifare decât 3824.9095, reţinându-se contrar susţinerii recurentelor, manifestarea expresă de voinţă a pârâtei A.N.V., în conformitate cu reglementările Comisiei Europene nr. L/229/2001, ca toate direcţiile generale vamale subordonate să aducă la îndeplinirea dispoziţia dată.
Având în vedere considerentele de mai sus se vor respinge recursurile ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Se va respinge şi cererea formulată de intimata –reclamantă SC C.C.H.B.C. SRL Bucureşti, atât în concluziile scrise, cât şi cu prilejul judecării recursului, pentru obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.R.V.I.T. în numele şi pentru A.N.V. şi de D.G.F.P.J.T. în numele M.F.P. – A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 46 din 7 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondate.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata – reclamantă SC C.C.H.B.C. SRL.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 722/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 725/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
