ICCJ. Decizia nr. 781/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 781/2007
Dosar nr. 4275/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 octombrie 2003, reclamantul F.I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i comunica, la cerere, copii de pe dosarul personal întocmit de I.P.T.C., de pe Ordinul de reîncadrare nr. 62 din 17 septembrie 1999 şi de pe lucrarea din 19 noiembrie 1999, întocmită pentru încadrarea sa, precum şi obligarea Serviciului Arhivă din cadrul Secretariatului General al M.A.I. să-i elibereze copiile actelor menţionate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că datele şi actele reţinute în dosarul său de personal sunt considerate în mod eronat informaţii clasificate, fapt pentru care refuzul de comunicare a copiilor de pe documentele solicitate îl consideră nejustificat.
Prin sentinţa civilă nr. 173/ CA din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă acţiunea.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3415 din 31 mai 2005, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Instanţă pentru a se analiza care anume dintre actele solicitate de reclamant constituie sau nu secret de serviciu.
Judecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 483/ CA din 22 decembrie 2005, a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârât şi a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa a reţinut că, faţă de data primirii răspunsului autorităţii pârâte, 7 aprilie 2003, introducerea acţiunii judecătoreşti la 3 octombrie 2003 s-a făcut cu depăşirea termenului prevăzut de Legea nr. 544/2001, respectiv dispoziţiile art. 22 alin. (1) din această lege.
Împotriva hotărârii pronunţată de Instanţa de Fond după casare a declarat recurs, în termen legal, reclamantul F.I.V.
În esenţă, recurentul a arătat că excepţia tardivităţii acţiunii este nefondată întrucât, în raport de data reclamaţiei administrative adresate Ministrului de Interne, data limită de sesizare a Instanţei de judecată este data de 17 octombrie 2003 şi ca urmare Curtea de Apel era datoare să soluţioneze fondul pricinii.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat, fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ. deoarece hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenţei altei Instanţe.
Acţiunea promovată de recurentul - reclamant a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 544/201 privind liberul acces la informaţiile de interes public, aspect reţinut de Instanţa de Fond atât cu ocazia primei judecăţi cât şi cu ocazia rejudecării dispuse prin Decizia nr. 3415 din 31 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
De altfel, analizarea excepţiei invocate de intimatul - pârât M.A.I. privind depăşirea termenului în care se putea introduce cererea de chemare în judecată s-a făcut prin raportare la Legea nr. 544/2001, mai exact la dispoziţiile art. 22 alin. (1) din acest act normativ.
Potrivit acestora: „în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege (Legea nr. 544/2001), aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice".
Or, pronunţând sentinţa civilă nr. 483/ CA din 22 decembrie 2005 Curtea de Apel Constanţa a încălcat norma specială de competenţă cuprinsă în Legea nr. 544/2001.
Verificarea excepţiei tardivităţii acţiunii şi a temeiniciei solicitărilor recurentului - reclamant pot fi făcute, în primă Instanţă, numai de Tribunal, secţia de contencios administrativ.
Ca urmare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Constanţa, ca Instanţă de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul F.I.V. împotriva sentinţei civile nr. 483/ CA din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 782/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
